Elena Liliana Popescu Cititorule
Încearcă să laşi deoparte grijile zilei pentru a putea păşi împreună în realitatea Visului numit Poezie, deschizând poarta inimii tale acestor versuri.

Ele s-au născut în inima mea atunci când le era dat să se desprindă din lumea formelor-gânduri şi a se înveşmânta în lumea formelor-cuvinte, pentru a se prezenta, împlinindu-şi destinul, la ceremonia întâlnirii cu tine.

Simplitatea, care în esenţa ei înseamnă adevărul, nu poate fi exprimată decât prin tăcere.

Toate cuvintele lumii nu fac altceva decât să încerce să descrie tăcerea.

Cunoaşterea de sine, idealul cel mai simplu si cel mai greu de atins, este scopul fiecărui om în parte si al lumii intregi, acestuia fiindu-i subjugate toate căutările noastre.

Poeţii vin şi pleacă, lăsând strădania lor în a dezvălui chipul nevăzut al Poeziei, care ne priveşte fără să ne judece de dincolo de valul Iluziei.
în engleză (in english)

Elena Liliana Popescu

Evenimente
PEREGRINO (Empireuma, Spania, 2004), de Elena Liliana Popescu, la Targul de Carte GAUDEAMUS - nov. 2004
mai multe detalii
Puteti citi prezentarea de Antonio Gracia si prefata de José María Pińeiro si selectiile
Feria del Libro de Madrid - iunie 2004 - "Encuentros literarios. La Europa que se amplía"
mai mult
11 mai 2004, Matematica si Poezia - în Sala "Dan Simonescu" a Bibliotecii Centrale Universitare
mai mult
Eveniment cultural international în Mexic - Întalnirea poetilor lumii latine - 2003
mai mult

home > noutati

DIALOG ÎN LUMEA LATINĂ
- IN ANNO DOMINI 2005 -

Pentru început, as dori să multumesc mai multor personalităti literare din câteva tări din marea noastră Lume Latină, profesori universitari, cercetători, scriitori, poeti, traducători, jurnalisti, pentru amabilitatea, disponibilitatea si promptitudinea acestora de a răspunde unor întrebări legate de tema Latinitătii. Prin diversitatea punctelor de vedere se ilustrează faptul că unitatea intrinsecă a latinitătii, sau esenta ei comună, alcătuită din ceea ce ne uneste pe toti cei care vorbim cel putin o limbă romanică, se manifestă în forme atât de variate, si tocmai în aceasta constă frumusetea ei. Pe de altă parte, lucrul cel mai important este că se continuă dialogul direct, în Lumea latină, in anno Domini 2005, nu numai prin intermediul guvernelor, organismelor internationale, organizatiilor neguvenamentale ce au în vedere promovarea valorilor latinitătii, ci acel dialog firesc între cei care prin activitatea lor, continuă constructia Lumii Latine.

În cele ce urmează, vom pune la dispozitia cititorilor revistei unele date, extrase din textele oferite de Biroul Uniunii Latine din România, informatii de natură istorică si conceptuală, privind constituirea si obiectivele Uniunii Latine, modul în care ziua de 15 Mai a fost aleasă ca Zi a Latinitătii, si textul Declaratiei de la Paris a Uniunii Latine , prezentată la 19 martie 2004 de dl. Javier Pérez de Cuéllar, Presedintele Congresului Uniunii Latine.

Uniunea Latină

Conventia constitutivă a Uniunii Latine s-a semnat la Madrid la 15 mai 1954. Uniunea Latină îsi propune valorificarea mostenirii culturale comune din tările care împărtăsesc latinitatea, având în vedere patrimoniul, valorile sale, dar si un mod specific de a trăi si a simti; îsi propune să difuzeze în toate tările membre ale organizatiei si în diferitele limbi neolatine marile texte care constituie patrimoniul nostru comun, se străduieste să sprijine creatia contemporană organizând întâlniri între scriitori, critici si cercetători; acordă o mare importantă actiunilor care contribuie la conservarea si difuzarea patrimoniului, material si spiritual, actiuni ce constau din întâlniri, colocvii, cursuri privitoare la diferitele aspecte ale conservării si valorificării patrimoniului si prin expozitii.

Ziua Latinitătii

Al XIX-lea congres al Uniunii Latine, întrunit la Paris în zilele de 13 si 14 decembrie 2000, a decis să aniverseze conventia constitutivă a Uniunii Latine. Astfel, cele 35 de state membre ale organizatiei au declarat data de 15 mai ca Zi a Latinitătii . Această dată "marchează începutul unei perioade în care statele latine au creat mecanisme care să permită protejarea bogătiei culturale a lumii latine, ale cărei mostenitoare sunt, pentru a o proiecta mai eficient în viitor". În jurul acestei date, statele membre organizează diferite manifestări pentru "a promova constiinta identitătii culturale comune popoarelor de origine latină si reflectia asupra valorilor culturale si lingvistice proprii întregii comunităti latine".

Declaratia de la Paris a Uniunii Latine

Colocviul La latinité en question, care a avut loc la Paris între 16 si 19 martie 2004, organizat de Uniunea Latină, în colaborare cu Ministerul francez al Afacerilor Externe, Ministerul italian al Afacerilor Externe, Agentia Universitară pentru Francofonie, Institutul de Înalte Studii al Americii Latine, Casa Americii Latine, Instituto Cervantes, Fundatia Calouste Gulbenkian si Academia Latinitătii, s-a încheiat cu Declaratia de la Paris a Uniunii Latine :

1. Participantii au constatat că latinitatea, ca mostenire împărtăsită de toate tările care recunosc originea identitătii lor culturale în civilizatia lingvistică, juridică si morală comună izvorâtă de la Roma, constituie un proiect de viitor ca un cerc de interactiune culturală în era mondializării si oferă posibilităti de angajare politică de mare utilitate care să facă fată provocărilor globalizării.

2. Participantii au constatat că latinitatea: - reprezintă o fortă indispensabilă echilibrului international; - rămâne de o actualitate si o modernitate intangibile; - joacă un rol central si universal în lumea de azi; - a arătat întotdeauna o calitate impresionantă de dialog armonios si o aptitudine, reînnoită continuu, de a imagina toate formele de schimburi, de combinare si de integrare.

3. Participantii recunosc că tările latine, nerenuntând la identitatea lor culturală, vor să să construiască în continuare ca o contributie pozitivă la o mondializare pe măsura omului. În consecintă, doresc ca guvernele respective să se angajeze într-o politică reală de promovare a memoriei istorice si să favorizeze revenirea la studiile clasice, în special la studiul limbii latine, în licee, precum si studiul a cel putin unei alte limbi neolatine, studiul istoriei artei si studiul obligatoriu al dreptului roman în universităti.

4. Participantii îsi exprimă dorinta ca programele scolare să nu compromită transmiterea valorilor spirituale ale mostenirii latine.

5. Participantii sprijină deplin initiativa luată la UNESCO de a se initia o negociere pentru semnarea unei conventii internationale în legatură cu diversitatea culturală. Participantii sunt de părere că accelerarea mondializării cere ca această negociere să aibă un caracter prioritar si urgent.

LATINITATEA. PUNCTE DE VEDERE

ARGENTINA

RAÚL LAVALLE

E.L.P. Cum ar putea defini "Latinitatea" cercetătorul în domeniul lingvisticii, profesorul universitar si poetul argentinian Raúl Lavalle ?

R.L Înainte de toate, as vrea să precizez că nu voi da o definitie, ci voi descrie modul în care simt eu latinitatea. Prin latinitate înteleg un conglomerat cultural comun tărilor unde se vorbeste o limbă derivată din latină. Aceste tări de multe ori au locuitori de origine americană indigenă, africană, germanică, slavă, sau altele; totusi, vorbind o limbă latină în casă, la scoală, prin aceasta mediul social transformă puternic vieti si concepte formate din vechime. Acesta nu este un tip de dominatie, ci în mod simplu, forta dialogului, si a convietuirii comune, căci usus magister optimus . Nu este vorba în acest caz de dispretuirea altor medii, care mă interesează de asemenea foarte mult. Pe de altă parte, propria notiune de latinitate se hrăneste din împrumuturi; nu mai avem în vedere civilizatia elenă.

E.L.P. Pasiunea dvs. este strâns legată de studiul limbii în general, fenomenul latinitătii fiind o temă de cercetare în domeniul lingvistic. Pe de altă parte, cum ar trebui profesorul să pună în practică rezultatele cercetării asupra latinitătii pentru ca studentii să constientize apartenenta la această familie, să poată trăi acest sentiment al latinitătii?

R.L În conglomeratul la care m-am referit, limba ocupă un rol preponderent. Sarcina mea modestă se schimbă acum, fundamental, în a încerca pentru fratii si fiii mei întru humanitas să-i ajut să devină constienti de această apartenentă. Este necesar pentru aceasta să frecventeze cursuri de franceză, de română, de portugheză? Fără îndoială că instrumentele didactice sunt din cale afară de frumoase (mai ales când se orientează în predarea cu dragoste pentru stiintă, mai mult decât când atunci când urmăresc un titlu care să abiliteze pentru iata muncii). Dar profesorii, în special cei de literatură, putem să aducem elevilor nostri texte în original, însotindu-le de traduceri si de comentarii, care să pună în evidentă înrudirile si derivatiile care există între limbile din familia noastră; mai mult, presupun, din cele care provin din latină, verbul etern. Ce mult mi-ar plăcea ca ziarele din tările noastre să ofere cititorilor publicului texte bilingve! În Argentina, din păcate se face foarte putin. Putem de asemenea -si aceasta nu costă nici o centimă- să predăm într-un mod practic, asa cum peste tot întâlnesti limbi latine, în comert, în media , în institutii. S-a afirmat că în viitor, numărul de limbi se va reduce drastic. Poate, desi mie nu mi-ar plăcea să se întâmple asa ceva. În orice caz, patrimoniul nostru latin pare să se bucure de o bună sănatate.

E.L.P. Latinitatea este însă si o stare de spirit. Ce credeti că trebuie făcut în prezent pentru ca flacăra latinitătii să se mentină vie, în viitor? Cum credeti că trebui să se implice guvernele, organizatiile internationale, catedrele de limbi romanice, profesorii, pentru aceasta?

R.L Pentru a încheia acest scurt flux al constiintei (am împrumutat de la minunata lume germană această expresie), doresc să evidentiez enorma activitate a Uniunii Latine în toată lumea. Actiunea sa în sprijinul limbilor romanice si a culturii tărilor latine este inestimabilă. Este foarte trist să spun -dar este adevărat- că din 2005 Argentina a renuntat să mai fie membru plin al Uniunii Latine si a rămas doar în calitate de tară observatoare. Motivul pe care l-au invocat autoritătile este de natură economică: ca si cum o cotă nesemnificativă pentru un stat ar putea rezolva datoria noastră socială, creată în mare parte de politicienii responsabili de decizia la care mă refer.

E.L.P. Domnule profesor Raúl Lavalle, v-as ruga să vă referiti la câteva aspecte din consistenta activitate a dvs. în sprijinul latinitătii, contribuind la o mai bună perceptie a acesteia, astfel încât generatiile viitoare din Lumea latină să poată trăi sentimentul latinitătii generat de apartenenta la această familie, familie din care facem si noi parte.

R.L Desigur, în pofida faptului că nu am mai avut ajutorul atât de pretios pe care îl primisem în acesti ultimi ani (si în ciuda faptului de a nu fi eu însumi, nici pe departe, un expert în management educativ si cultural), lucrăm intens: celebrăm în 2005 pentru a patra oară Ziua Latinitătii, cu aportul a sute de elevi de liceu, însotiti de profesorii lor; vom continua să editam reviste si alte publicatii prin care să facem să fie cunoscuti scriitori de limbă neolatină; continuăm să tinem conferinte si cursuri. În fine, navigăm pe ape adânci. Pentru a concluziona, trimit un salut plin de admiratie întregului popor român, columnă a latinitătii.

***

BRAZILIA

LUCIANO MAIA

E.L.P. Domnule Luciano Maia , sunteti poet, profesor universitar, cunoscut traducător din limba română, de a cărei cultură, literatură si mai alse poezie, v-ati apropiat cu toată dragostea, un scriitor brazilian care trăieste starea de latinitate în mod natural, ca pe o împlinire a unui ideal, ca pe o mostenire, cum credeti că poate definită notiunea de "Latinitate"?

L.M. Cred că latinitatea, în ziua de astăzi, este mai mult un impuls, un mod de viată, o pasiune. Comportamentul unui om care este un mostenitor al latinitătii diferă, desigur, de comportamentul celor care nu se bucură de o asemenea mostenire. Mai mult decât o mostenire, latinitatea cuprinde, pentru mine, si aceste atribute omenesti. Lumea tehnologiei exacerbate nu se potriveste foarte bine cu aceste atribute ale latinitătii, adecvate unei fiinte omenesti. Cum poate o masină să înteleagă strălucirea unei stele? Dar pământul, vântul si apa se armonizează perfect cu poezia, si anume, ne sugerează unde să întrebuintăm bratul si inima...

E.L.P. Se poate vorbi de o poezie a latinitătii. Dar ce înseamnă pentru dvs. latinitatea poeziei?

L.M. Desigur, putem vorbi despre o poezie a latinitătii. De la Virgiliu, de la Dante, până la Pessoa, Sorescu, fără a mai aminti de multi alti poeti italieni, spanioli, latinoamericani. Ideea latinitătii este prezentă la toti acesti poeti. Ceea ce trebuie să întelegem este că latinitatea, sau mai bine spus, geniul latin, este foarte variat. Asta nu înseamnă pierderea unitătii. Suntem un univers în expansiune, ne-a învătat Mircea Eliade.

E.L.P. Care este influenta pe care latinitatea o poate exercita asupra artei, a culturii în general?

L.M. Influenta latinitătii asupra artei sau, mai mult, asupra culturii este încă, si astăzi, vădită. Bineînteles, nu putem să ne prefacem că suntem orbi si să spunem că lumea contemporană nu este invadată de valori contrare ideii umanismului. Chiar asa fiind, în opinia mea, dacă legea consumismului fără frâne se va impune, vom avea nevoie, de fiecare dată mai mult, de acest echilibru, propriu unei culturii bazate pe valori umaniste, cum este, fără indoială, latinitatea. Omul nu va pieri fără să lupte, în ultimă instantă, cu umbrele Nordului si pentru lumina Sudului. Aici fac, fără rezerve, o aluzie la hegemonia nordamericană. Noi, latinoamericanii, de exemplu, suntem atlantomediteraneeni si neolatini, pe când ei sunt atlantonordici si neobarbari. Nu au înteles încă adevăratul sens al civilizatiei. Atentie, aici poate să pară o generalizare, dar am vrut să accentuez, doar pentru a se întelege mai bine ceea ce vreau să spun. Evident că sunt multi nordamericani care nutresc aceleasi valori ca si noi, neolatinii.

E.L.P. Latinitatea este si o stare de spirit. Cum poate fi ea trăită în acest context al globalizarii?

L.M. Globalizarea este, în primul rând, legea si practica valorilor târgului. Trăirea unui mod de viată care nu se conformează acestei impuneri poate fi, de ce nu, latinitatea, dar nu numai. Indienii, rusii, arabii, si ei pot să aibă un modus vivendi al lor... Toti cei care nu fac din globalizare zeul suprem, sunt capabili să vadă forme alternative de viată mult mai compatibile cu fiinta umană, alegând valori de convietuire mai aproape de alteritatea, de individualitatea fiecăruia.

E.L.P. Prin volumul dvs. "Poemele latinitătii" ati demonstrat cu prisosintă că latinitatea poate constitui o temă poetică. Ce credeti că trebuie făcut în prezent pentru ca flacăra latinitătii să se mentină vie, astfel încât unui trecut impunător să-i poată urma un viitor de anvergură?

L.M. "Poemele latinitătii" este o cărticică în care aduc un omagiu tuturor popoarelor latine, nu mai mult decât asta. Dar am motive să cred ca acest gest nu a fost în zadar. Primesc din toate părtile latinitătii mesaje de sprijin al acestei idei de a face să supravietuiască valorile fundamentale ale omenirii si ale iubirii pentru cultura latină.

***

COLUMBIA

HAROLD ALVARADO TENORIO

E.L.P. Ce înseamnă "Latinitatea" pentru poetul, jurnalistul, profesorul universitar, omul de cultură Harold Alvarado Tenorio ?

H.A.T. În general europenii extind latinitatea la acele culturi care îsi au originea în dezintegrarea imperiului roman. Și cinematograful a făcut ca latinii să fie perceputi ca niste fiinte romantice, îndrăgostite, si de obicei ei frumosi si nepreocupati de vreo activitate, iar ele atrăgătoare. În America spaniolă si portugheză lucrurile nu par să fie asa, si dacă este vorba despre noi, latinitatea noastră ar fi mai aproape de barbariile romane decât de virtutile mentionate mai sus. Din punctul meu de vedere, latin ar fi sinonim cu barbar , raportat la cruzime. Mai mult, cred că nu are importantă dacă eu sunt latin sau nu. Îmi este totuna. As vrea să fi fost orice altceva decât un om născut într-un secol brutal cum este acest secol XX, dar "care secol nu a fost plin de cruzime?" Să fim oameni, aceasta este nenorocirea noastră. Animalele sunt mai bune decât oamenii.

E.L.P. Cum poate latinitatea influenta arta, literatura, poezia, cultura în general?

H.A.T. În acelasi mod în care le influentează si celelalte culturi. Nu cred că numai pentru că ne numim latini, putem să facem un lucru mai bine sau mai rău.

E.L.P. Credeti că latinitatea va supravietui în contextul procesului actual de globalizare a societătii?

H.A.T. Eu as prefera ca latinitatea si toate nationalismele si superstitiile culturale să dispară. Și să rămână doar simplul vesmânt al omului, viata sa tristă si moartea sa tristă, tristele sale iubiri si tristele sale sperante.

***

ITALIA

STEFANO STRAZZABOSCO

E.L.P. Ce înseamnă "Latinitatea" pentru profesorul si poetul italian Stefano Strazzabosco ?

S.Str. "Latinitatea" este, pentru mine, un cuvânt care cuprinde două idei: pe de o parte, mostenirea colonizării romane, în mod evident, care se exprimă mai ales prin diferitele limbi derivate din latină, ca si prin cultura popoarelor care vorbesc aceste limbi; pe de altă parte, "latinitatea" este de asemenea un caracter specific construit prin amestecul dintre civilizatia romană si cele care deja existau (si existau) în tările cucerite de romani, si în plus, ale celor care au fost colonizati de popoare europene cu limbi derivate din latină. Este vorba în acest caz despre două idei care formează împreună un concept destul de problematic, cum se întâmplă în cazul culturii din Mexic, de exemplu, care diferă mult de cea din România, sau de cea din Brazilia. Fără îndoială, acest concept se traduce apoi si prin asa numitele trăsături de identitate macroscopice, denumite astfel prin opozitie cu alte macro-culturi, si pentru a le distinge de acestea, cum ar fi de exemplu cea anglo-saxonă sau cea chineză. Apoi, un alt punct de mentionat, între cele care constituie problematica identitate latină ar fi de asemenea cel al religiei catolice, împărtăsită de marea majoritate a acestor popoare. Nu as dori să completez, aici de asemenea, despre alt concept puternic problematic: doar îl voi semnala în treacăt.

E.L.P. Care este influenta pe care latinitatea o poate exercita asupra artei, a culturii în general?

S.Str. Latinitatea a influentat întotdeauna arta si cultura din toată lumea. Într-o primă etapă a făcut-o transportând în latină cunostintele pe care civilizatia greacă le elaborase si în parte le importase, la rândul său, din alte culturi, mai ales orientale; si mai târziu a făcut-o prin traducerea Bibliei din greacă în latină si a întregii patristici crestine. În toate acestea rezidă aspectul mai important al influentei latine si inclusiv al misiunii sale: în impulsul său înspre o traducere continuă si permanentă, si anume în ideea că nici o civilizatie nu poate exista singură, ci toate supravietuiesc în măsura în care continuă să le asculte pe celelalte.

E.L.P. Trăim în cadrul unui proces de globalizare a societătii. Care este locul si rolul pe care latinitatea trebuie să le aibă în continuare pentru a supravietui, în acest context?

S.Str. Ar trebui să circule cunostintele. Să se permită accesul la ele. Folosirea lor trebuie îndrumată de memorie, cea care dăinuie la latini, cea care nu uită marea încărcătură de frustrare, înfrângeri, suferinte, nebunii, durere, pe care lumea latină de astăzi si dintotdeauna le-a îndurat.

E.L.P. Trecutul latinitătii contine fapte care au provocat suferintă, răni care au persistat în memoria generatiilor care au urmat, până în prezent. Cu ce credeti că ar trebui început pentru vindecarea acestora?

S.Str. Latinitatea este de asemenea sinonimă cu esecul, si acest ultim concept trebuie să rămână prezent în memoria lumii, pentru a-i îndruma actiunile sale viitoare.

E.L.P. Lumea de astăzi, incluzând lumea latină, este dominată de prejudecăti de o natură sau alta, o lume în care fiecare îsi caută drumul, în manieră proprie, fără să mediteze asupra trecutului. Ce credeti că trebuie făcut în prezent pentru ca flacăra latinitătii să se mentină vie în viitor?

S.Str. Împreună cu celelalte lumi prăbusite si călcate în picioare, ale planetei, lumea popoarelor latine se globalizează în măsura în care nu îsi uită rădăcinile si trecutul, si departe de a se închide în apărarea mizeriei istoriei sale, să se deschidă pentru a pune la dispozitie experienta sa istorica pentru tările care au nevoie de ea, pentru a imagina un alt tip de convietuire si interschimb de oameni si de gene: astfel încât lumea oamenilor să supravietuiască propriei existente.

***

MEXIC

HUGO GUTIERREZ VEGA

E.L.P. Ce însemnă "Latinitatea" pentru poetul, profesorul universitar, traducătorul din literatura universală, eseistul, jurnalistul si mai ales omul Hugo Gutierrez Vega ?

H.G.V. As putea rezuma ideea mea despre latinitate în câteva fraze. Latinitatea este asemenea tuturor traducerilor bune. Nu este o lespede ci un capitel. Pe el se poate construi un viitor mai bun, sub toate aspectele, pentru toate popoarele care vorbim câte o limbă provenind din aceeasi limbă mamă. Cetatea traditiei modernizate ne va permite să începem un dialog constant si care ne îmbogăteste, împreună cu celelalte culturi. Cultura este, în mod fundamental, dialogul uman.

*

BERNARDO RUIZ

E.L.P. Cum ar putea fi defini latinitatea prozatorul, poetul, profesorul universitar Bernardo Ruiz ?

B.R. Continuitatea gândirii elene prin intermediul viziunii multicontinentale latine.

E.L.P. Cum poate latinitatea influenta arta, literatura, poezia, cultura?

B.R. Influenta sa este decisivă: a îmbogătit tările saxone, literatura universală si artele în toate manifestările sale. Inclusiv a asimilat în maniera romanilor culturile autohtone si le-a dat un nou profil în sincretisme surprinzătoare .

E.L.P. Poate latinitatea supravietui în contextul actualului proces de globalizare a societătii?

B.R. Cred că formularea întrebării anterioare ne conduce la găsirea răspunsului pentru această întrebare.

E.L.P. Ati putea să ne spuneti ceva despre actiunile desfăsurate în Mexic în sprijinul latinitătii?

B.R. Există un interes constant pentru lectura din literaturile romanice si a le cunoaste. Tot la fel se întâmplă cu dramaturgia si cu alte optiuni artistice, ca muzica si artele vizuale, îndeosebi. Doar în cadrul dansului, nu este evidentă o metodologie si o continuitate necesare.

E.L.P. Latinitatea este si o stare de spirit. Ce credeti că trebuie făcut în prezent pentru ca flacăra latinitătii să se mentină vie, astfel ca unui trecut plin de glorie să-i poată urma un viitor?

B.R. Desi nu este curentul majoritar si prezent în artă, cred că nu este amenintată de nici un pericol pentru mentinerea acesteia, pe termen scurt si mediu. Dar viitorul este întotdeauna imprevizibil.

***

ROMÂNIA

MARIUS SALA

E.L.P. Domnule academician Marius Sala , cum credeti că s-ar putea defini "Latinitatea" dinpunctul de vedere al cercetătorului în domeniul lingvisticii? Poate latinitatea influenta arta, literatura, cultura în general, nu numai în tările în care se vorbesc limbi de origine latină, dar si în celelalte?

M.S. Problema definirii latinitătii a apărut în a doua jumătate a secolului XIX-lea când a început să se concretizeze ideea de latinitate. Ea a fost evocată recent la Colocviul La Latinité en Question , care a avut loc la Paris, între 16 si 19 martie 2004, încheiat cu Declaratia de la Paris a Uniunii latine , prezentată de Dl. Javier Pérez de Quéllar, presedintele Congresului Uniunii Latine.

De la început s-a renuntat la ideea unei "rase" latine, dar s-a accentuat sentimentul apartenentei la aceeasi familie, al cărei specific nu se bazează nici pe legături de sânge, nici pe rădăcini înfipte într-un anumit teritoriu, ci pe referinta la o limbă originară, latina, care este izvorul eponim si fondator al latinitătii. Toti membrii acestei familii, stiu, sau simt, că frontierele dintre limbile lor sunt transparente, că pot fi străbătute în orice moment, spontan si fără formalităti. Latina este o limbă care vorbeste despre om. Fără îndoială nu s-a vorbit despre om înaintea crestinismului, cu atâta grandoare si simplitate, cu atâta măsură si întelepciune, ca în textele care merg de la Cicero până la Seneca. Acest limbaj a fost fondatorul umanismului si al renasterii, ai căror mostenitori suntem.

Latina este si limba care vorbeste despre societate. Este limba care a exprimat Dreptul si a dat acestuia forta legilor sale înscrise în bronz. Haosului contradictiilor, intereselor si succeselor personale. Dreptul îi opune rigoarea si echitatea codurilor sale, care se aplică situatiilor si momentelor celor mai diferite. Fără el nu s-ar fi putut niciodată transforma în cetăteni locuitorii unui imperiu imens si eterogen.

Omul, Dreptul, Cunoasterea: aceasta este comoara pe care limba latină a lăsat-o latinitătii, însă a însotit-o cu o pecete de nesters, făcând-o evidentă si accesibilă tuturor oamenilor; frumusetea, cântată de poeti si de arhitecti; măsură si proportie; simetrie si armonie; echilibru si claritate - cuvintele însesi exprimă reguli care veghează la organizarea si functionarea universului.

V-am răspuns în câteva cuvinte folosind fapte evocate si cu alte ocazii, când a fost vorba de latinitate si Uniunea Latină. Latinitatea înteleasă astfel poate influenta nu numai arta, literatura din tările în care se vorbesc limbi romanice, ci si din celelate tări.

E.L.P. Pasiunea dvs. este strâns legată de studiul limbii în general, fenomenul latinitătii fiind o componentă a cercetarii în domeniul lingvistic. Continuarea cercetarii asupra fenomenului latinitătii ar mai putea să aducă în prezent noi rezultate asupra ceea ce înseamnă de fapt latinitatea?

M.S. Sunt sigur că cercetarea latinitătii din punct de vedere lingvistic poate aduce rezultate noi cu privire la ceea ce înseamnă latinitatea. Vă citez o lucrare elaborată în ultimul timp la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan-Al Rosetti" din Bucuresti al Academiei Române care scoate în evidentă două aspecte fundamentale ale "latinitătii" limbilor romanice. "Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice", lucrare colectivă, îsi propune să arate locul elementului mostenit din lexicul limbilor romanice. Se dovedeste că la nivelul vocabular reprezentativ (fundamental, de bază, principal, etc.), deci la nivelul vocabularului cel mai important din punct de vedere functional, lexicul mostenit din latină ocupă primul rang. Nu este lipsit de interes de precizat că aceeasi pozitie acesta îl are si în limba română. Această lucrare insistă si asupra ceea ce uneste limbile romanice.

E.L.P. Volumul dvs. "De la latină la română" publicat si în limbile franceză, japoneză si spaniolă  constituie un studiu asupra limbii române privite din perspectiva romanică. Faptul ca a fost publicat nu doar în limbi de origine latină, înseamnă foarte mult. Interesul pentru cunoasterea limbii române, prin aceea că este o limbă foarte apropiată de limba latină, ar putea contribui si la cunoasterea literaturii române ( ce poate fi cunoscută doar prin traduceri ) , sau prezintă interes doar pentru specialistii interesati în studiul limbii latine?

M.S. Adaug o informatie de ultimă oră: stau să apară si versiunea italiană (la Torino), si cea engleză (Mississippi). În cartea citată, care este o scurtă istorie a limbii române din perspectivă romanică, atrag atentia asupra unei limbi insuficient cunoscute. Ea este una din cărtile care ar trebui difuzată în lume nu pentru că este scrisă de mine, ci pentru că nu există asa ceva. Și mai importantă pentru cunoasterea limbii române este cartea scrisă în colaborare cu regretata mea prietenă si colegă, Mioara Avram. Este vorba de "Faceti cunostintă cu limba română", tradusă în franceză si engleză. Este o carte care ar trebui trimisă si în comunitătile românesti din vecinătatea tării noastre, ca si la cele mai îndepărtate. Cunoscând Limba română s-ar trece si la faza cunoasterii literaturii române.

E.L.P. Latinitatea este si o stare de spirit. Ce credeti că trebuie făcut în prezent pentru ca flacăra latinitătii să se mentină vie în continuare? În calitate de Director al Biroului Uniunii Latine în România, ne puteti enumera cateva din obiectivele pe care  si le propune Uniunea Latina în sprijinul latinitătii?

M.S. Prin specificul ei, promovarea si difuzarea mostenirii comune si identitătilor lumii latine, Uniunea latină organizează în România cursuri de limbă si de pregătire lingvistică, concursuri de limbă si cultură, si cursuri de cultură generală, pentru elevi, reuniuni interne si internationale, colocvii si conferinte, expozitii, editează diverse publicatii, etc.

*

DAN SLUȘANSCHI

E.L.P. Cum credeti că ar putea fi definită "Latinitatea", domnule profesor Dan Slusanschi ?

D.Ș. Latinitatea este, alături de Crestinism, însusi temeiul profund al Europei, atât din punctul de vedere mental, cât si din cel spiritual. Tiparul ei de gândire, transmis mai apoi si populatiilor germanice si slave de Apus, a îndrumat statornic evolutia artei, literaturii, culturii acestora, alături de neamurile si de limbile derivate direct din stratul latin de odinioară.

E.L.P. Care ar mai putea fi locul si rolul Latinitătii în noua perspectivă, general unificatoare, a globalizării?

D.Ș. Depinde cum este gândită "globalizarea": Dacă ea ar fi să fie doar un tăvălug birocratic post-modern, menit să gireze umanitatea doar în spiritul "cerintelor pietii", adică al intereselor celor ce-o conduc pe aceasta, atunci adâncile valori ale traditiei latine si crestine ale Europei si ale lumii vor fi pur si simplu călcate în picioare. Ce nou model ne propun corifeii acetui tip de gândire ne-o arată pe deplin comportamentul actual al "mass-media", vehiculatoare de brutalitate, de vulgaritate si de urât. Până si desenele animate pentru copii au ajuns dezgustătoare. Dacă, însă, "globalizarea" ar însemna difuzarea statornică a traditiilor înalte ale lumii greco-latine si apoi crestine, fără vreo stare de conflict cu alte culturi si religii, reformulate si înăltate prin contributia lui Carol cel Mare si prin Renastere, iar, apoi, întărite prin ceea ce are în sine pozitiv revolutia tehnologică modernă, atunci spiritul propriu Europei are sanse de a nu-si uita rădăcinile profunde (si spirituale si culturale) si de a nu o lăsa să decadă în marasmul unui nou si neîntâmplător "Ev de Mijloc".

E.L.P. Profesiunea dvs. fiind educatia si învătământul, credeti că în România acestor ani s-au făcut pasi reali către sprijinirea constiintei latinitătii noastre?

D.Ș. Desigur, sunt si lucruri pozitive, dar si unele, din păcate, de alt fel. Activitatea "Uniunii Latine", ajutorul primit, în mod constant, din partea celorlalte state latine, fireste, mai puternice, din varii motive, decât noi, merită toată lauda. Tinerii trimisi la studiu în marile Universităti ale tărilor latine, marii învătati care si-au sacrificat, adesea, timpul si truda pentru a veni să ne ajute, organizatiile non-guvernamentale care ne-au sprijinit cu eficientă sunt tot atâtia factori de progres. Răspunsul nostru, în special cel de stat si administrativ, nu stiu dacă a fost mereu pe măsură. Dacă "Latinitatea" nu porneste de la latina însăsi, adică de la cunoasterea si pretuirea ei, nu stiu ce substantă mai are în fapt. Cu alte cuvinte, prea cităm des (si gresit, si ca formă si ca înteles) din latineste, dar nu-i încurajăm deloc pe tineri să regăsească marile si fundamentalele valori ale civismului latin. Iar învătarea limbilor neolatine, ca franceza, italiana, spaniola, nu cred că trebuie să părăsească spiritul stiintei, fabricând simpli translatori (care "se cer" pe "piată"), uitând de istoria limbii si a culturii acestor mari natiuni.

E.L.P. Latinitatea fiind, asadar, o stare fundamentală de spirit, ce credeti că ar fi de făcut cât mai curând pentru a întretine "flacăra traditiei", cum spune poetul, astfel ca "la trecutu-i mare" să aibă si un "mare viitor"?

D. Ș. Nu încetez a spune că decăderea vizibilă a învătămîntului, în special în domeniul umanioarelor, si, mai cu seamă, în cel al limbilor clasice nu face decât să coboare, treaptă cu treaptă, puterea spirituală a contemporanilor nostri. Iar că lucrurile asa si stau ne-o arată abisurile de nepătruns ale ignorantei culturale si spirituale a elevilor si a bacalaureatilor nostri. Un învătat de mare viziune culturală, ca Dl. Mihai Șora, a sprijinit asa precum se cuvenea revenirea "sufletului educatiei" la locul său cuvenit. Din păcate, toti factorii de răspundere, consilierii si ministrii care i-au urmat au declarat mereu una, si au făcut alta. Iar integrarea "de piată" pe care ne-o oferă detestabilul "proces Bologna" se va arăta, fără doar si poate, o uriasă greseală, cu gravissime efecte în viitor, de vreme ce introduce un fel de "laminor pe bandă rulantă", otova, al învătământului. Nu vreau să întelegeti că as fi pesimist: si această modă a urâtului si a cantitativului, adică a vulgarismului si a poftelor de împlinit cu ridicata, va fi, desigur, trecătoare. Ne trebuie, zic, nouă, Românilor, iarăsi (pentru a câta oară, dragă Doamne ?!), "70 de ani de acasă". Dacă numărăm din 1990, ar mai fi vreo 55... Abia dincolo de depăsirea greutătilor vietii de zi cu zi, după uzarea, biologică, de la sine, a prea grosului strat de "sefi pe puncte", ne vom putea întoarce la reconsiderarea valorilor noastre mai adânci, de suflet. Deocamdată ne bântuie tâlharii, ignorantii si zădărnicia. Dar să nu credeti cumva că în Țara aceasta nu mai sunt tineri cu dor de carte si de suflet si "Profesori" în cel mai înalt înteles al cuvântului. Pentru toti acestia Latinitatea este însăsi tiparul cel lăuntric care, cu credintă, ne sustine.

***

SPANIA

JOAQUÍN GARRIGÓS BUENO

E.L.P . Ce înseamnă latinitatea pentru Joaquin Garrigós , cetătean spaniol, reputat traducător din limba română, o limbă de origine latină vorbită într-o tară a cărei literatură este accesibilă cititorilor celorlalte tări doar prin intermediul traducerilor?

J.G. Latinitatea este un concept care depăseste granitele lingvisticii; nu înseamnă doar faptul de a vorbi o limba romanică, ci este de asemenea un concept cultural mult mai larg. Latinitatea înseamnă si Dreptul roman, Renasterea, un concept al artei, al literaturii, al culturii. Chiar as include, pe de o parte, catolicismul, nu atât în sens strict religios cât în cel cultural, adică, influenta pe care catolicismul a exercitat-o asupra picturii, arhitecturii, vietii sociale, etc., un mod special de conceptie a acestor fenomene. Și, pe de altă parte, nici nu mi se pare exagerat să afirm că s-ar putea include de asemenea si concepte politice ca Revolutia franceză si liberalismul.

E.L.P. Cum poate latinitatea influenta literatura, poezia, cultura în general?

J.G.
Aceste valori, mostenite de la Roma, fără îndoială, si dezvoltate de popoarele de sorginte latină, au fost preluate si de altele care, în felul acesta, s-au "latinizat" (de exemplu, tările europene de limbă germanică, care s-au adăpat din izvoarele culturale latinesti) si latinitatea a evoluat spre a deveni ceea ce denumim "cultură occidentală", adică amestecul dintre crestinism si cultura greco-latină, si anume ceea ce ne deosebeste de alte popoare asiatice sau chiar de cele europene care n-au primit această influentă sau au primit-o doar în mod fragmentar, ca popoarele slave sau natiunile din Caucaz. De aceea, societătile apusene sunt mai dezvoltate fiindcă, de secole, detin niste valori pe care celelalte nu le au. Trebuie să-i dau dreptate filozofului care a spus că "fără Roma europenii am trăi încă în arbori".

E.L.P. Trăim în cadrul unui accelerat proces de globalizare a societătătii. Care este locul si rolul pe care latinitatea trebuie să le aibă în continuare pentru a supravietui, în acest context?

J.G. Avem exemplul României, o tară de limbă romanică, dar după avatarurile istorice stiute, n-a primit aceste manifestări extralingvistice ale latinitătii decât câteva secole mai târziu. Dar le-a preluat si s-a reîntors la cultura latină mamă prin filiera culturii franceze si, doar în câteva decenii, a parcurs un drum de secole, a făcut o săritură de gigant. Deosebirea dintre România si tările balcanice vecine este evidentă. Dacă România n-ar fi căzut în orbita sovietică, s-ar număra astăzi printre tările dezvoltate din Apus, ca Italia sau Spania, fără nicio îndoială. 

E.L.P. Latinitatea este însă si o stare de spirit. Ce credeti că trebuie făcut în prezent pentru ca flacăra latinitătii să se mentină vie, astfel încât trecutului său impunător să-i poată urma un viitor pe masură?

J. G. Mie mi se pare îngrijorător faptul că, în tările noastre, se părăseste treptat studiul limbilor clasice. Fără să cunoastem latina, cred că flacăra se va stinge si cultura noastră, latinitatea, se va dizolva într-o cultură globalizată searbădă si cenusie. Lectura clasicilor este indispensabilă si, în ce priveste limba, cunoscând latina, desigur vom iubi mai mult limba noastra maternă, stiind cum s-a desprins din trunchiul comun si cum s-a alcătuit până ce a dobândit înfătisarea sa actuală.

*

ANTONIO GRACIA

E.L.P. Domnule Antonio Gracia , sunteti profesor universitar în Spania, poet a cărui operă a fost recompensată cu importante premii literare nationale si internationale, un om pentru care studiul si efortul personal înseamnă mult, în sensul responsabilitătii si al respectului de sine. Ce înseamnă latinitatea, în opinia dvs.? În contextul procesului continuu de globalizare a societătii, poate ea supravietui?

A.G. Atât globalizarea cât si latinitatea sunt sinonime ale conglomerării si uniformizării, resturi ale unor dictaturi mentale care vor să dstrugă individualismul -întotdeauna subversiv- dând viată universalismelor care să substituie constiinta personală prin cea colectivă. Se poate ca uniforma să fie latină, yanchee sau globală.

E.L.P. Ce efect pot avea globalizările asupra societătii, în general, dar si asupra fiecărui individ în parte?

A.G. Într-o lume care îsi propune ca toti oamenii să fie egali, indiferent dacă sunt bogati sau săraci, cultura si stiiinta sunt consecinte ale economiei. Pe cât de rele sunt nationalismele, prin faptul că ele sunt restrictive, tot la fel se întâmplă si în cazul globalizărilor, datorită celor ce prejudiciază intimitatea individului.

E.L.P. Ce credeti că are cu adevărat valoare, în această lume dominată de concurentă, de prejudecăti de o natură sau alta, o lume în care fiecare îsi caută drumul, în manieră proprie, fără să mediteze la erorile din trecut?

A.G. Toti predică faptul că cel mai bun "eu" este cel care se alătură celorlalti nu din solidaritate, ci pentru competitie. Astăzi, si dintotdeauna, unica patrie a omului este omul, nu o natiune, un oras, sau o ideologie.

E.L.P. Cum poate influenta creatia literară a unui scriitor apartenenta acestuia la o familie spirituală, care ar putea să fie de exemplu, latinitatea? Ce considerati că este important pentru ca opera unui scriitor să poată rămâne în memoria si în inimile semenilor săi, dincolo de apartenenta sa la o anumită cultură?

A.G. Ceea ce rămâne în timp pentru ceilalti oameni, este strădania acelui om: scrierie sale, picturile sale, muzica sa, lucrările sale stiintifice; aceasta este mostenirea sa; iar apartenenta sa la latinitate sau la anglicitate. ar putea să adauge circumstante la opera sa, dar nimic mai mult. Dostoieski, Defoe, Bach, Rembrandt, Cervantes, Shahespeare. nu rămân pentru că au avut o inimă engleză, spaniolă, rusă, sau germană, ci pentru că relevează mistere ale unei inimi omenesti fără frontiere. Și de-a lungul secolelor, numele proprii care se însumează la cele enumerate anterior vor rămâne din acelasi motiv, fie ele latine sau arabe.

*

ADRIAN MAC LIMAN

E.L.P. Ce înseamnă latinitatea pentru dvs., domnule Adrian Mac Liman , cetătean spaniol de origine română, profesor universitar, om de cultură, politolog, jurnalist?

A.M.L. Mărturisesc că în anii adolescentei mele, pe când eram elev într-un colegiu din Bucuresti am decoperit binomul Traian si Decebal si mi-a fost destul de dificil să înteleg semnificatia latinitătii; a latinitătii noastre, latinitatea poporului român. Eram un copil reticent, recalcitrant, incapabil să asimileze conceptul culturilor integratoare. Mai târziu, călătorind prin alte latitudini, am avut revelatia paralelismelor istorice, a multiplelor similitudini între civilizatia daco-romană si dezvoltarea altor popoare integrate în lumea latină. Am descoperit pe pământ hispanic locurile în care au văzut lumina zilei două personaje cheie în istoria dacilor: Traian si Adrian. Am aflat că aici în Cordoba, s-a născut Seneca, ilustru reprezentant al spiritualitătii latine, ca si poetii Martial si Lucano. Am descoperit de asemenea că zona Mediteraneană, leagăn al latinitătii, a servit drept creuzet pentru fuziunea de culturi riverane distincte: cea elenă ne-a ajuns prin Italia, cea ebraică si, mai târziu cea islamică, au intrat prin teritoriile hispanice, formând o identitate comună prin intermediul diversitătii. Dar mai mult: scriitorul mexican Carlos Fuentes îsi aminteste că în secolul al XV-lea, când Europa descoperă America, "latina din zona Mediteranei se extinde până la marea de la Antile si înspre Sud, până pe coastele Braziliei". Este o altă etapă importantă în dezvoltarea manifestărilor noastre privind identitatătile comune. În ziua de astăzi, în jur de treizeci de tări din patru continente sunt integrate în Uniunea Latină, organizatie creată de mai mult de o jumătate de secol cu scopul de a păstra si a răspândi mostenirea culturală a latinitătii.

E.L.P. Cum poate latinitatea influenta arta, literatura, poezia, cultura în general?

A.M.L. Adevărul este că exemplele abundă. Este suficient să-i amintim pe Dante sau pe Rabelais, pe maica Juana Inés de la Cruz sau pe Voltaire, pe Garcilaso sau pe Balzac, pe Leopardi sau pe Albert Camus, pe Camoens sau pe Pablo Neruda. Pe pictorii Renasterii italiene si pe impresionistii francezi. Fără să uităm, desigur pleiada culturală română sau pe intelectualii filipinezi, pe poetii de expresie franceză din Africa sau pe pictorii naivi haitieni. Uniti prin vase comunicante, împreună configurează marele arbore genealogic al multiplei si diversei latinităti.

E.L.P. Suntem în plin proces de globalizare a societătii. Poate latinitatea supravietui, si chiar dezvolta, în acest context? Care ar fi locul si rolul pe care latinitatea le poate avea în perspectiva aparent unificatoare a globalizarii?

A.M.L. Desigur că latinitatea poate să supravietuiască în secolul XXI. Va fi bastionul nostru, apărarea noastră împotriva xenofobiei, împotriva arogantei si a rasismului saxon. Culturile dispar în izolare, dar îmbobocesc si înfloresc strălucitor într-un ambient al dialogului, al schimburi reciproce.

E.L.P. Ce credeti că trebuie făcut în prezent pentru ca flacăra latinitătii să se mentină vie, astfel ca unui trecut plin de glorie să-i poată urma un viitor pe măsură?

A.M.L. Nu îmi place să vorbesc despre trecut, oricât de impunător si glorios ar fi. Prefer să privesc înspre viitor. Lumea latină este depozitara unor nesfârsite valori universale, a cărei bogătie -o bogătie detinută împreună cu alte culturi- este incomensurabilă. Personal, estimez că initiativele adoptate în ultimii ani si, în mod concret, în timpul celebrării a 50 de ani de la înfiintarea Uniunii Latine (2004), reflectă perseverenta în cadrul diversitătii culturale. În acest context, cred că UNESCO este chemată să joace un rol important în apărarea mostenirii latinitătii. Dar, atentie! Cheia reusitei o detine opinia publică a tărilor noastre, în strădania comună pentru mentinerea acestei flăcări.

*

DAN MUNTEANU COLÁN

E.L.P. Domnule profesor Dan Munteanu Colán , sunteti traducător din trei limbi romanice de circulatie în limba română, cetătean spaniol de origine română, cercetător în lingvistică romanică, cum credeti că ar putea fi definită latinitatea?

D.M.C . Dată fiind extensiunea spatială si temporală a conceptului de latinitate sau romanitate, pare logic să ne întrebăm dacă se poate vorbi despre latinitate sau unitate romanică. Asa cum arăt într-o carte publicată acum câteva zile ( Breve historia de la lingüística románica , Madrid, Arco/Libros, 2005), "latinii" de azi suntem descendentii popoarelor sau ale comunitătilor eterogene care au adoptat limba latină în mod direct, ca dacii, retii, galii sau iberii, sau în mod indirect, prin intermediul unei limbi neolatine (romanice), ca amerindienii, africanii sau filipinezii. Nu putem vorbi despre rase sau popoare latine, dar putem vorbi despre latinitate ca fapt lingvistic, cultural, ca "trăire" a lumii latine ca unitate. Francezi, spanioli, italieni, români, portughezi, catalani si altii avem sentimentul originii noastre comune si a faptului că apartinem aceleiasi mari familii. E dificil si complicat să definim această trăire: mentalitate mai mult sau mai putin asemănătoare ori identică?; proverbe, zicători, obiceiuri si traditii care ne identifică în raport cu alte popoare ne latine?; constiinta că ne deosebim de alte popoare ne latine prin felul de a fi, a trăi, a se purta, a gândi? Cred că răspunsul la toate aceste întrebări este afirmativ.

E.L.P. Cum poate latinitatea influenta arta, literatura, poezia, cultura, în general?

D.M.C . Dincolo de deosebirile care îmbogătesc si individualizează totodată fiecare popor, tăranul român, italianul care vinde pizza, toreadorul spaniol, omul de afaceri catalan, ceasornicarul elvetian sau traficantul de droguri columbian ori pescuitorul de perle filipinez, de la Atlantic până la Pacific si din Statele Unite ale Americii până la Capul Horn au, asa cum spuneam, ceva în comun, împărtăsesc aceeasi mostenire spirituală, culturală si lingvistică, care se reflectă în literatura populară si cultă, în muzică si dans, în obiceiuri si traditii, ba chiar si în bucătărie, obiectele casnice si modul de a se îmbrăca. Este surprinzătoare, de exemplu, asemănarea între interiorul unei case vechi tărănesti din România si cel al unei case similare din Spania. Evident, această realitate influentează puternic cultura popoarelor latine sau romanice în general. Nu trebuie să fii specialist, ca să-ti dai seama că un roman de Galdós, Clarín, Malraux sau, Eco nu poate fi confundat cu unul de Tolstoi , Grass sau Faulkner.

E.L.P. Suntem în plin proces de globalizare a societătii. Poate latinitatea supravietui, si, mai mult, dezvolta în acest context? Care ar fi locul si rolul pe care latinitatea îl poate avea în perspectiva aparent unificatoare a globalizării?

D.M.C. Globalizarea este un fenomen care nu poate fi negat, fireste, dar, dincolo de posibile si inerente neajunsuri, prezintă si multe avantaje. Nu este acesta momentul pentru a face o analiză a globalizării. Cred că nu trebuie să exagerăm nici într-un sens, nici în celălalt. În istoria omenirii au existat întotdeauna perioade ce ar putea fi comparate cu fenomenul actul al globalizării: în secolul al XVI-lea toată Europa copia modul de viată al spaniolilor; în secolul al XVII-lea, pe cel al francezilor; si, începând cu secolul al XIX-lea, pe cel al englezilor. Dar acest lucru n-a dus la uniformizare si la disparitia specificitătii nationale, n-a eliminat o anumită spiritualitate în favoarea alteia. Evident, ceea ce spun pare simplist. Dar, în realitate, globalizarea este o formă mai complexă si totalizatoare de manifestare a influentei unui mod de viată asupra altora, cu precădere, cred, în domeniul economic-material. Sunt convins că latinitatea nu poate fi anihilată si că "latinii" de azi îsi vor păstra identitatea spirituală, care va continua să joace un rol important si să contribuie la permanenta îmbogătire a spiritualitătii globale. Singurul efort pe care trebuie să-l facem este să nu ne lăsăm coplesiti de sentimentul neputintei si să considerăm că globalizarea este o primejdie.

E.L.P. Profesiunea dvs. este strâns legată de studiul limbii în general, fenomenul latinitătii fiind o componentă a cercetării în domeniul lingvistic. Continuarea cercetării asupra fenomenului latinitătii ar mai putea să aducă în prezent noi rezultate asupra a ceea ce înseamnă de fapt latinitatea?

D.M.C. În orice domeniu de cercetare se pot descoperi întotdeauna noi aspecte care îmbogătesc cunostintele existente. În ultimul deceniu s-au realizat studii foarte importante, fundamentale as spune, cu privire la latinitate. Să amintim Atlasul lingvistic al Romaniei , din care s-au publicat primele tomuri, investigatiile privind contactul lingvistic între diverse limbi romanice, sau cercetările sociolingvistice din spatiul romanic, care au contribuit cu noi date foarte interesante la definirea si aprofundarea fenomenului latinitătii.

E.L.P. Latinitatea este si o stare de spirit. Ce credeti că trebuie făcut în prezent pentru a se mentine vie flacăra latinitătii, astfel ca după un trecut impunător să poată urma un viitor pe măsură?

D.M.C. Se pot face multe. Uniunea Latină este un organism care desfăsoară o activitate bogată în acest sens, dar, după părerea mea, ar trebui să implice mai mult în ceea ce fac toate tările latine, printre care unele, ca Spania, de pildă, au un important potential economic si cultural si pot juca un rol deosebit în mentinerea spiritului latinitătii în lume. Apoi, în învătământul universitar ar trebui, dincolo de "globalizarea" la nivel european (a se vedea Declaratia de la Bologna), ca materii cum sunt filologia si lingvistica romanică să devină obligatorii în planurile de studii. Este inadmisibil ca un licentiat în limba si literatura franceză, de exemplu, să nu stie că retoromanica este tot o limbă romanică; si am întâlnit asemenea cazuri. În sfârsit, se pot organiza concursuri de poezie si proză (să ne amintim de Jocurile florale din Franta la care participa Alecsandri), concerte si spectacole de muzică si dansuri populare, festivaluri ale romanitătii etc. Ar trebui încurajate traducerile literare dintr-o limbă romanică în alta, cu subventii guvernamentale din parte fiecărei tări. Vă dati seama ce-ar însemna dacă un roman sau un volum de poezie al unui român, belgian, catalan sau portughez s-ar lansa simultan în toate tările de limbă latina? Sunt convins că ceea ce spun este realizabil si că se pot găsi, pe lângă organismele statale si europene, institutii si persoane dispuse să subventioneze asemenea proiecte menite să mentină vie "flacăra latinitătii", cum spuneti dvs. Dar sunt, de asemenea convins, cum am mai afirmat, că această flacără nu se va stinge, pentru că latinitatea este un simbol de identitate spirituală care, în pofida tendintelor nationaliste din ultimii ani, nu se va stinge; latinitatea nu se poate atomiza si nu poate dispărea, pentru că este mostenitoarea unei istorii de mai bine de două milenii si jumătate.

****

Latinitatea la începutul secolului XXI.

Tot ceea ce limitează nu poate ajuta omul, sau umanitatea, fie că este o interpretare posibilă într-un anumit moment a unui fapt, a unui cuvânt, sau a unui gând, prin prisma unei personalitătii omenesti în continuă evolutie. Perceptia Latinitătii rămâne o provocare, la începutul acestui secol. Latinitatea continuă să se manifeste, chiar dacă este ignorată, respinsă, chiar dacă îi zărim doar unele dintre multiplele sale chipuri, imaginându-ne, de exemplu, că ar fi determinată de o perioadă demult apusă, nefiind adecvată reînoirii. Pe de altă parte, Latintatea, continuă să se dezvolte, să îmbrace forme mai subtile si mai putin vătămătoare pentru un popor sau altul, forme de manifestare în care orgoliile se vor estompa treptat prin constientizarea din ce în ce mai limpede a semnificatiei sale reale. Nu este singurul mister nerezolvat. Omul trebuie să învete cum să nu mai gresească, cum să poată recunoaste ce este cu adevărat important în viata sa si a familiei sale, fie aceasta latină sau oricare alta, să caute directia justă de cercetare în istoria umanitătii, în propria sa istorie. Pentru a fi autentic, pentru un scriitor, nu este suficient să cunoască o limbă, sau mai multe, să stie să mânuiască cuvintele acelor limbi, să înteleagă, să asimileze cât mai mult dintr-o cultură cu limitările inerente ale acesteia, să respecte celelalte culturi, cu care intră în dialog cel putin prin intermediul traducerilor, ci mult mai mult decât atât, este necesar să poată primi ceea ce în adâncul inimii sale, îi este oferit, si care îi este sugerat neîncetat de propria experientă de viată.

Conceptul de latinitate, unificator pentru toate popoarele si culturile care îl revendică, constituie o mostenire comună în cadrul marii diversitătii a acestora, si pentru că necunoasterea semnificatiei sale a generat suferintă în trecut, continuarea dezbaterilor care să reunească istorici, juristi, lingvisti, specialisti în literatură, în stiinte politice si în stiinte sociale ar trebui să contribuie la o mai bună întelegere a acestui concept, făcând posibil dialogul real între civilizatii.

Elena Liliana Popescu



Copyright © 2003, Realizat de afi@bumerang.ro

En français In english En espańol