Scrieri
 


Ţie (1994)
Tărâmul dintre gânduri (1997)
Cânt de Iubire - Song of Love (1999)
Imn Existenţei (2000)
Pelerin (2003)
Cânt de Iubire - Pesma Liubavi (2001)

Peregrino (2004)

Cânt de Iubire - versiune chineza (2006)
Cânt de Iubire - Song of Love - editie revazuta 2007
Cât de aproape... - Lo cerca que estabas (2007)
Unde esti, Timp? (2007)

Poeme - romano-urdu (2008)


Viaţa impersonală (1993)
Introspecţia (1994)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul I (1997)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul II (1997)

Caosmos. Katharsis nu doar pentru mine (2002)

Introspecţia - poeme (2005)
Frumuseţea Tandreţei (2006)
Harpă de umbră şi lumină (2007)
Viaţa impersonală (revăzută 2007)

Lucrări, Culegeri, Cursuri
Cartea "Zborul. Vis şi destin"
Poezia, pentru mine

Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul "VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile
home > scrieri > introspecţia > selectii

Introspecţia

INVOCAŢIE

(De adorare a Celui Suprem)

Există oare o altă cale de a adora Fiinţa Supremă care este totul, în afară de a fi neclintit, asemenea Lui?

Discipolul: Maestrule, care este mijlocul de a obţine starea de fericire eternă, lipsită pentru totdeauna de suferinţă?
Maestrul: În afară de ceea ce afirma Vedele că acolo unde este trup este şi durere, mai este de asemenea şi experienţa directă a fiecărui om; prin urmare, trebuie să pătrunzi prin introspecţie în adevărata ta natură dintotdeauna imaterială şi să rămâi asemenea ei. Acesta este mijlocul pentru obţinerea acelei stări.
D: Ce se înţelege prin afirmaţia că trebuie să pătrunzi prin introspecţie în adevărata ta natură şi să o înţelegi?
M: Experienţe de genul "eu am mers", "eu am venit", "eu am fost", "eu am făcut", se petrec în mod obişnuit pentru oricine. Din aceste experienţe, nu reiese oare că eul conştient este subiectul acestor acţiuni diferite? Pătrunzând în adevărata natură a eului conştient şi rămânând asemenea lui, iată calea de a înţelege prin introspecţie adevărata ta natură.
D: Cum trebuie cineva să se întrebe: "Cine sunt eu"?
M: Acţiuni ca "plecarea" şi "sosirea" aparţin numai corpului fizic. Şi astfel, când se spune "eu am mers", "eu am venit", se subînţelege în mod obişnuit că eul este corpul. Dar putem oare afirma ca trupul este eul conştient, deşi acest corp fizic nu era înainte de a se fi născut, corp constituit din cele cinci elemente, inexistent în starea de somn profund şi devenind un cadavru atunci când moare? Putem afirma despre acest corp, care este inert asemenea unui trunchi de copac, că străluceşte ca Eu-Eu? Aşadar, Eul conştient, care la început apare identificat cu corpul, se identifică totodată cu trufia (tarbodham), egocentrismul (aharikra), neştiinţa (avidy), iluzia (my), impuritatea (mâla) şi sufletul individual (jva). Putem oare rămâne în această stare de lucruri fără a o cerceta mai profund? Oare nu pentru regăsirea noastră prin introspecţie spun toate scripturile că distrugerea orgoliului înseamnă eliberarea (mukti)? Astfel că dându-i corpului fizic numai accepţiunea de trup şi neatribuindu-i calitatea de Eu, trebuie să cercetăm cu toată pătrunderea astfel: "Acum, ce este de fapt ceea ce se manifestă ca Eu?". Atunci, va străluci în inimă o anume iluminare inexprimabilă în cuvinte a ceea ce este adevăratul Eu (Eu-Eu). Acolo va străluci prin voinţă proprie conştiinţa pură, care este nelimitată şi unică, limitarea şi multele gânduri ivite dispărând. Dacă îţi păstrezi calmul fără a abandona această experienţă, egoismul, simţul individual sub forma Eu sunt corpul" vor fi complet distruse şi la sfârşit, gândul final relativ la ceea ce este Eul se va stinge şi el asemeni focului care arde camforul, fără a lăsa vreo urmă de cenuşă. Marii Înţelepţi şi Scripturile spun ca numai aceasta este Eliberarea.
D: Când cineva pătrunde prin Introspecţie până la rădăcina "iubirii de sine", care este o accepţiune a Eului, tot felul de gânduri diferite şi fără număr par să se ridice, şi nu un gând "Eu" distinct.
M: Chiar daca nominativul, care este primul caz, apare sau nu, propoziţiile în care apar celelalte cazuri au ca bază a lor egocentrismul, care este primul mod de manifestare mentală a Eului, percepţia de forma "Eu sunt corpul"; astfel, apariţia egocentrismului este cauza şi sursa apariţiei tuturor celorlalte gânduri; prin urmare dacă "iubirea de sine" ca expresie a egocentrismului, care este rădăcina arborelui iluzoriu al samsarei, este distrusă, toate celelalte gânduri vor pieri complet aşa cum piere un arbore scos din rădăcină. De câte ori apar gânduri ca obstacole în sadhana cuiva, mintea nu trebuie lăsată să meargă în direcţia lor, ci trebuie determinată să rămână în sinele său care este Atman; el trebuie să rămână ca martor la orice se întâmplă, spunându-şi "Orice lucruri ciudate vor să se întâmple, întâmplă-se!". Aceasta trebuie să fie practica fiecăruia. Cu alte cuvinte, noi nu trebuie niciodată să ne identificăm cu aparenţele; nu trebuie niciodată să ne părăsim pe noi înşine. Acesta este mijlocul adecvat pentru distrugerea minţii (manonasa) care este de natură să confunde corpul cu sinele şi care este cauza tuturor obstacolelor menţionate mai sus. Aceasta metodă, care distruge uşor egoismul, merită să fie denumită devoţiune (bhakti), meditaţie (dhyana), concentrare (yoga), şi cunoaştere (jnana). Deoarece Dumnezeu rămâne de natura Sinelui însuşi, strălucind ca Eu în inimă, pentru că scripturile spun ca gândul însuşi este sclavie, cea mai buna atitudine este de a sta calm fără a-L uita vreodată pe El (Dumnezeu, Sinele) după ce va fi resorbit în El mintea care este de forma gândului Eu, nu importă prin ce mijloc. Aceasta este în concluzie, învăţătura Scripturilor.


Copyright © 2003, Realizat de afi@bumerang.ro