Scrieri
 


Ţie (1994)
Tărâmul dintre gânduri (1997)
Cânt de Iubire - Song of Love (1999)
Imn Existenţei (2000)
Pelerin (2003)
Cânt de Iubire - Pesma Liubavi (2001)

Peregrino (2004)

Cânt de Iubire - versiune chineza (2006)
Cânt de Iubire - Song of Love - editie revazuta 2007
Cât de aproape... - Lo cerca que estabas (2007)
Unde esti, Timp? (2007)

Poeme - romano-urdu (2008)


Viaţa impersonală (1993)
Introspecţia (1994)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul I (1997)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul II (1997)

Caosmos. Katharsis nu doar pentru mine (2002)

Introspecţia - poeme (2005)
Frumuseţea Tandreţei (2006)
Harpă de umbră şi lumină (2007)
Viaţa impersonală (revăzută 2007)

Lucrări, Culegeri, Cursuri
Cartea "Zborul. Vis şi destin"
Poezia, pentru mine

Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul "VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile
home > scrieri > înţeleptul II

Înţeleptul de le Arunchala
de SRI RAMANA MAHARSHI

Citiţi selecţiile

Ediţia originală: Talks with Sri Ramana Maharshi
Copyright © Sri Ramanasramam,Tiruvannamalai, India1989
Traducere, note şi îngrijire ediţie: Dr. Elena Liliana Popescu.
Această lucrare a fost publicată în colaborare cu Sri Ramanasramam, Tiruvannamalai, India

Volumul II
Prezentul volum cuprinde ultima parte a dialogurilor din Talks with Ramana Maharshi, lucrare apărută pentru prima oară în limba engleză în anul 1955.

Convorbirile purtate între anii 1935 şi 1939 de discipoli din ashram şi de vizitatori veniţi din diferite localităţi din India sau din întreaga lume cu Ramana Maharshi, au fost înregistrate de Sri Mungala Venkataramiah, devenit mai târziu Swami Ramânanda Sarasvati. Îi suntem recunoscători acestuia pentru rigurozitatea cu care a notat dialogurile ca interpret calificat în cadrul ashramului, şi pentru grija ca cea mai mare parte dintre ele să fie revăzute şi corectate de Maharshi însuşi, oferindu-se astfel o garanţie în plus a autenticităţii. .

Versiunea română cuprinde în două volume textul integral al convorbirilor publicate în ediţia a opta a lucrării menţionate mai sus, ediţie apărută în India în anul 1989. Deşi convorbirile s-au purtat, nu întâmplător, într-un loc şi într-un moment anume, ele sunt şi astăzi actuale; pe de o parte, aceleaşi cauze conduc mereu la aceleaşi întrebări, chiar dacă acestea se formulează în alţi termeni; pe de altă parte, răspunsurile înţeleptului oferă celui care caută o cale directă pentru a găsi Adevărul. Indiferent de zona geografică, de mediul simplu sau sofisticat din care proveneau, de religia practicată, de vârstă, de sex sau de multe alte deosebiri aparente, ceva îi unea pe toţi aceşti vizitatori de aproape sau de departe: necesitatea de a Fi, de a fi conştienţi că SUNT. Magnetul care îi atrăgea acolo era Adevărul "rostit" de un maestru autentic, simplu în măreţia lui, ce trăia în armonie cu el însuşi, radiind în jur lumina pe care Dumnezeu îi îngăduise să o transmită celor pregătiţi să o primească. Ramana Maharshi, supranumit şi înţeleptul de la Arunachala, nu ţinea conferinţe, discursuri sau predici, nu pretindea nimănui să creadă în cuvintele sau în tăcerile sale, nu considera pe nimeni discipol pentru că el ştia că singurul Maestru este Dumnezeu. .

Prin simpla sa prezenţă, Ramana Maharshi reuşea să îi transforme pe cei pătrunşi de tăcerea sa elocventă şi de pacea ce se degaja din personalitatea sa atât de impersonală... Atunci când i se puneau întrebări de cei ce aveau nevoie de răs­punsuri exprimate în cuvinte, el orienta atenţia interlocutorului spre cauza reală ce declanşase întrebările, pentru a-l face să realizeze că îndoielile se risipesc numai prin distrugerea acesteia.

Oricare ar fi fost situaţia, căutătorul realiza că prin cercetarea Sinelui, sau introspecţie, poate ajunge să-şi cunoască fiinţa reală, care nu poate fi evitată la nesfârşit şi a cărei ignorare este cauza întregii sale nefericiri. "O, Doamne! Tu ai fost în timpul tuturor vieţilor mele Fiinţa mea interioară, Sinele, şi Tu m-ai protejat. Astăzi, prin Graţia Ta, mi Te-ai arătat ca Maestrul meu şi mi Te-ai revelat ca fiind Sinele". (Kaivalya Upanishad)

Întrebat în ce mod Graţia divină poate să accelereze procesul maturizării noastre spirituale, Ramana răspunde: "Să lăsăm asta în seama lui Dumnezeu. Supune-te fără rezerve. Sunt două soluţii: sau te încredinţezi în întregime lui Dumnezeu, recunoscându-ţi neputinţa şi nevoia de a fi ajutat de o Putere superioară sau te dedici investigaţiei căutând cauzele suferinţei tale prin întoarcerea la sursa acesteia pentru ca în final să te cufunzi în Sine. Cele două căi îţi vor permite să te eliberezi de servitute. Dumnezeu nu-l părăseşte niciodată pe cel care I s-a încredinţat, în întregime, Lui".

A-ţi pune întrebarea fundamentală: "Cine sunt eu?", făcând din căutarea răspunsului nu numai o preocupare importantă a vieţii tale ci singura ta preocupare, este în sine metoda pe care Ramana o "predă" prin exemplul său personal. Această metodă directă, "simplă" şi accesibilă oricui nu intră în contradicţie cu nici o convingere religioasă, cu nici o concepţie filosofică. Ce poate fi mai simplu decât să fii tu însuţi, spune înţeleptul, şi într-adevăr el demonstrează că este aşa. "Ce poate fi mai uşor? Sinele îţi este mai apropiat decât orice altceva. Dacă nu ajungi să realizezi prezenţa a ceea ce constituie fiinţa ta, cum vrei să realizezi uşor ceea ce îţi este îndepărtat, ceea ce este separat de tine?" .

Oricine caută, conştient sau nu, răspunsul la întrebarea "Cine sunt eu?". Iar pentru a găsi răspunsul, nu este necesar să-şi neglijeze îndatoririle de zi cu zi familiale sau sociale. Este suficient sănu se identifice cu cel care acţionează. Este suficient să limine ignoranţa datorită căreia s-a îndepărtat de sine însuşi şi a ajuns să-şi confunde Eul veritabil cu non-Eul, cu ceea ce se înţelege în mod obişnuit prin eu, ego, eu individual etc.

La capătul investigaţiei, înlăturând ideea de separaţie, va realiza că Dumnezeu nu este separat de el după cum nu este separat de nimic altceva din manifestarea cosmică al cărui Creator este:

"O, Domn al somnului, .
Eu sunt Sinele suprem.
Fixat în inima tuturor creaturilor vii.
Eu sunt începutul şi evoluţia oricărei forme.
Eu îi sunt, de asemenea, sfârşitul".
(Bhagavad-Gîtâ, X, 20).

Asemenea marilor oameni care, fără să fi scris ceva, lasă în urmă o operă vie, Ramana continuă să trăiască în inima celor care l-au cunoscut aievea sau prin învăţătura sa. "Nimeni după ce a aprins o lumină nu o acoperă... ci o pune în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina".

Fie ca această lucrare, de o ţinută sobră, asemenea unei lucrări ştiinţifice, deloc uşor de descifrat, să răspundă cerinţelor spirituale profunde ale cititorilor cărora le este necesară pe drumul prin Poarta cea strâmtă către ei înşişi.


Elena Liliana Popescu, 10 octombrie 1997

Citiţi selecţiile


Copyright © 2003- 2007