Scrieri
 


Ţie (1994)
Tărâmul dintre gânduri (1997)
Cânt de Iubire - Song of Love (1999)
Imn Existenţei (2000)
Pelerin (2003)
Cânt de Iubire - Pesma Liubavi (2001)

Peregrino (2004)

Cânt de Iubire - versiune chineza (2006)
Cânt de Iubire - Song of Love - editie revazuta 2007
Cât de aproape... - Lo cerca que estabas (2007)
Unde esti, Timp? (2007)

Poeme - romano-urdu (2008)


Viaţa impersonală (1993)
Introspecţia (1994)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul I (1997)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul II (1997)

Caosmos. Katharsis nu doar pentru mine (2002)

Introspecţia - poeme (2005)
Frumuseţea Tandreţei (2006)
Harpă de umbră şi lumină (2007)
Viaţa impersonală (revăzută 2007)

Lucrări, Culegeri, Cursuri
Cartea "Zborul. Vis şi destin"
Poezia, pentru mine

Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul "VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile
home > scrieri > înţeleptul I

Înţeleptul de le Arunâchala
de SRI RAMANA MAHARSHI

Citiţi selecţiile

Volumul I
Aceste "Convorbiri" acoperă o perioadă de patru ani, 1935 - 1939, şi au fost înregistrate de Sri Mungala S. Venkataramiah (acum Rama­nanda Sarasvati) un foarte vechi discipol al lui Sri Ramana Maharshi.

De origine telugu, el vorbea fluent engleza şi tamila şi putea conversa în sanscrită. Avea deci calificarea necesarăpentru a înregistra conversaţiile lui Sri Bhagavan cu diverşi discipoli şi vizitatori. Cei patru ani la care ne referim au cuprins de fapt zilele în care ashramul a atins punctul culminant al gloriei sale. Sănătatea lui Maharshi era în general bună şi sala de primire în care obişnuia săstea era deschisă zi şi noapte pentru oricine. Vizitatorii veneau aici din toate colţurile lumii şi este greu de găsit o ţară care să nu fi fost reprezentată într-un moment sau altul.
Războiul a afectat inevitabil această afluenţă, însă numărul vizitatorilor indieni a crescut în mod constant. Dintre aceste conversaţii multe au fost purtate cu occidentali, ele fiind cele mai interesante, tendinţa modernă spre materialism şi depărtarea de religie contribuind mult la aceasta.

Bhagavan era atât de strălucitor încât chiar şi cei care nu îl înţelegeau sau nu erau de acord cu afirmaţiile sale, erau fascinaţi şi era imposibil să nu se simtă înălţaţi în prezenţa sa. Cu toate că Sri Venkataramiah era întru totul calificat pentru activitatea pe care o realiza, îi era destul de greu să-l urmărească pe Sri Bhagavan atunci când acesta începea să vorbească. Maestrul stăpânea atât de bine subiectul încât niciodată nu ducea lipsă de cuvinte, în orice limbă ar fi vorbit; se puteau lua puţine notiţe de către ascultători, aceştia fiind prea ocupaţi în încercarea lor de a nu pierde nici unul din cuvintele rostite, care în plus nu erau prea uşor de înţeles.

Sri Venkataramiah servea ca interpret pentru numeroşii vorbitori de engleză care veneau în ashram, deoarece Sri Bhagavan nu prefera să spună decât puţine cuvinte în această limbă deşi el ştia suficient de bine să citească în limba engleză ziare şi reviste. Dar a lucra ca interpret era mai dificil decât a înregistra; fluxul de cuvinte era atât de dens încât nu lăsa nici o pauză în care semnificaţia lor să fi putut fi transmisă interlocutorului. Adesea i se cerea lui Sri Bhagavan să aştepte în timp ce cuvintele sale erau transmise ascultătorului nerăbdător. Dificultăţile în efectuarea acestor înregistrări se pot imagina uşor; numai cineva care a stat mulţi ani la picioarele Maestrului şi a asimilat complet filosofia sa cât şi modul său de exprimare putea fi pregătit pentru această sarcină.

Sri Venkataramiah, persoana ideală pentru aceasta, a fost din fericire găsită. Este adevărat că limbajul utilizat în aceste convorbiri nu este întotdeauna unul elegant, dar acest lucru este explicabil în împrejurările menţionate mai sus; fără îndoială, acesta ar fi putut fi corectat dar a fost lăsat aşa cum era, deoarece indica o anume spontaneitate care altfel s-ar fi pierdut. Deşi unele conversaţii erau purtate în diverse dialecte din India de sud, multe dintre ele au fost redactate în engleză; cele în tamilă şi telugu au fost traduse ulterior în vederea apariţiei acestei cărţi.

Notiţele complete erau adesea arătate interlocutorilor Maestrului pentru verificare, însă toate au primit girul lui Sri Bhagavan însuşi, pentru că înregistrările îi erau întotdeauna arătate pentru corectare şi aprobare după ce erau scrise în caiet. Astfel noi putem fi siguri că ele conţin cu exactitate învăţătura Maestrului şi, citindu-le, noi stăm din nou la picioarele sale în vechiul hol, sorbind cuvintele care ieşeau din gura sa, vrăjiţi de surâsul său, de mişcările mâinilor sale delicate şi de gesturile sale; pentru că el era un adevărat artist, adesea mimând unele părţi ale istorioarelor pe care le povestea pentru a-şi exprima mai bine punctul de vedere.

Unii ar putea să critice această carte ca fiind monotonă dar această presupusă monotonie este deliberată, pentru că totdeauna se ilustrau noi aspecte deşi se conversa pe aceeaşi temă. Sri Bhagavan accentua întotdeauna unicul adevăr esenţial necesar eliberării, existenţa unicului Sine şi nimic altceva decât Sinele. Cunoaşte-L pe acesta şi restul va fi aflat. Si acest lucru niciodată nu va putea fi repetat îndeajuns. Desigur, o înţelegere intelectuală a acestui fapt te aduce pe drumul cel bun, dar drumul odată început cunoaşterea mentală trebuie să devină consecinţa experienţei. Pentru a şti ceva în mod absolut, nu doar superficial, trebuie să te identifici cu acel ceva, altfel cunoaşterea este incompletă.

Cum deja am accentuat, noi nu suntem altceva decât Sinele, dar asociindu-ne cu limitarea datorată ignoranţei, cu egoul, noi îl uităm pe Acela care vede şi ne identificăm cu obiectele văzute de Acesta. Dar ce putem noi face? Obişnuinţa este atât de mult înrădăcinată, viaţă după viaţă a fost imaginată, secol după secol a fost concepută de minte care a coborât din ce în ce mai mult în ignoranţă, aceasta devenind o a doua natură, încât, cu toată bunăvoinţa noastră, suntem aproape incapabili să ne debarasăm de sclavia lumii-spectacol pe care am creat-o.

Tu eşti Sinele, spune el, nimic altceva decât Sinele. Orice altceva este pură imaginaţie, fii deci Sinele, aici şi acum. Nu este necesar să te retragi într-o pădure sau să te închizi într-o cameră. Ocupă-te de activităţile tale existenţiale, dar detaşează-te de acela care acţionează. Sinele este martorul şi tu eşti Acela. Exemple după exemple sunt date în aceste convorbiri în limbajul potrivit tuturor gusturilor şi mentalităţilor.

Citirea cărţii conduce automat înapoi înspre izvor. Este ea însă şi o sadhana suficientă. Nu te înşela pe tine însuţi, tu eşti deja Acela, nu este nimic în plus de obţinut, trebuie doar ca falsa asociere făcută, limitarea, să fie recunoscută ca iluzorie. Metoda sa de a face aceasta este bine cunoscută: introspecţia. Întotdeauna, fără răgaz, caută sursa eului, actorul aparent şi, pentru atingerea acestui scop, el ne spune că eul va fi eliminat chiar cu acordul lui şi nu va rămâne decât Marele Sine. Nu vom intra acum în detaliile metodei. Pentru cei interesaţi, cărţile necesare pot fi obţinute uşor de la Sri Ramanasramam.
Ce am putea adăuga în plus în afară de a sfătui pe cel care va citi această carte să încerce să o facă parte a existenţei sale? Pentru că nici un cuvânt nu trebuie trecut cu uşurinţă şi nici o conversaţie nu trebuie considerată superfluă.

Această carte este aur pur. În ea îl vom găsi din nou pe nemuritorul Sri Ramana Maharshi stând în faţa noastră învăţându-ne prin cuvintele sale inimitabile spre binele şi încântarea noastră. S-a constatat, după pregătirea acestei cărţi pentru tipar, că prima parte a convorbirilor nu erau aşezate în ordine cronologică dar pentru a nu întârzia tipărirea s-a decis să nu se modifice prezenta aranjare, aceasta neproducând nici o neînţelegere în context. Datele sunt incluse numai pentru referinţă şi ca o garanţie a autenticităţii.


Sri Ramanasramam, 1 ianuarie 1955

Citiţi selecţiile


Copyright © 2003- 2007