Scrieri
 


Ţie (1994)
Tărâmul dintre gânduri (1997)
Cânt de Iubire - Song of Love (1999)
Imn Existenţei (2000)
Pelerin (2003)
Cânt de Iubire - Pesma Liubavi (2001)

Peregrino (2004)

Cânt de Iubire - versiune chineza (2006)
Cânt de Iubire - Song of Love - editie revazuta 2007
Cât de aproape... - Lo cerca que estabas (2007)
Unde esti, Timp? (2007)

Poeme - romano-urdu (2008)


Viaţa impersonală (1993)
Introspecţia (1994)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul I (1997)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul II (1997)

Caosmos. Katharsis nu doar pentru mine (2002)

Introspecţia - poeme (2005)
Frumuseţea Tandreţei (2006)
Harpă de umbră şi lumină (2007)
Viaţa impersonală (revăzută 2007)

Lucrări, Culegeri, Cursuri
Cartea "Zborul. Vis şi destin"
Poezia, pentru mine

Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul "VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile
home > scrieri > înţeleptul I > selecţii

Înţeleptul de la Arunâchala
de SRI RAMANA MAHARSHI

Discipolul: Unde se află sediul memoriei şi al uitării?
Maestrul: În mental (chitta).
D. Solitudinea este oare necesară pentru un jnânin?

M
. Solitudinea nu este decât o atitudine mentală. Un om poate foarte bine să se afle în mijlocul mulţimii şi să-şi păstreze pacea sa. în acest caz, el se află efectiv în starea de singurătate. Un altul, dimpotrivă, poate rămâne singur, în mijlocul unei păduri liniştite şi să fie incapabil să-şi controleze mentalul. Acest om nu se află în starea de singurătate. Singurătatea este deci o funcţie mentală. Un om ataşat dorinţelor sale nu va fi niciodată în stare de solitudine, oriunde s-ar afla. Dimpotrivă, un om detaşat de orice dorinţă se află permanent în starea de solitudine.
D. Un om poate deci să se dedice unor activităţi şi să rămână în acelaşi timp detaşat şi astfel să se menţină într-o stare de solitudine?
M. Da. Munca îndeplinită cu dorinţa de a obţine un rezultat este o piedică, pe când munca executată cu detaşare nu afectează pe autorul său. Acesta din urmă, chiar atunci când execută o activitate, rămâne în starea de singurătate.
D. Se spune că există în Tibet numeroşi sfinţi trăind într-o stare de perfectă singurătate şi care totuşi aduc imense servicii umanităţii. Cum este aceasta posibil?
M. Da. Este posibil. Realizarea Sinelui este ajutorul cel mai preţios care poate fi adus umanităţii. Iată de ce se spune că sfinţii sunt binefăcători deşi rămân îndepărtaţi în pădurile lor. Dar nu trebuie uitat totuşi, că solitudinea nu există numai în păduri. Poate fi de asemenea aflată în oraşe şi chiar în vălmăşagul ocupaţiilor vieţii cotidiene.
D. Nu este deci necesar ca sfinţii să trăiască printre oameni pentru a le fi acestora utili spiritual?
M. Doar Sinele constituie realitatea. Lumea şi celelalte nu sunt realitatea. O "fiinţă realizată" nu consideră că lumea este diferită de ea însăşi.
D. În consecinţă, realizarea acelor sfinţi contribuie automat la elevarea spirituală a umanităţii, fără ca aceasta să-şi dea seama?
M. Da. Ajutorul spiritual este imperceptibil, dar el nu se micşorează câtuşi de puţin prin aceasta. Un adevărat sfânt ajută întreaga umanitate fără ştirea acesteia.
D. Oare nu ar fi totuşi de o utilitate mai mare dacă el ar fi în contact cu ceilalţi?
M. Nu există "alţii" cu care să poată intra în contact. Nu există decât Sinele, care este singura şi unica realitate.
D. În Europa, oamenii nu înţeleg că un om care trăieşte în solitudine poate să fie util aproapelui său. Ei îşi imaginează că numai oamenii angajaţi în activităţi terestre pot aduce un serviciu autentic. Când va înceta oare această confuzie? Oare starea de spirit europeană va continua încă mult timp să se bălă-cească în mocirla materialismului, sau va înţelege în sfârşit să realizeze adevărul?
M. Nu trebuie să te preocupe Europa sau America. Unde sunt oare cele două continente dacă nu în creierul tău, sub formă de reprezentare mentală? Realizează Sinele tău şi tot restul va fi realizat. Atunci când visezi şi vezi în visul tău mai multe personaje, dacă te trezeşti brusc şi îţi aminteşti visul, tu nu cauţi să stabi-leşti dovada că personajele din visul tău există de asemenea în starea de veghe.
D. Ce opinie are Maharshi asupra teoriei iluziei universale (Mâyâ)?
M. Ce este Mâyâ? Nimic altceva decât realitatea.
D. Mâyâ nu este deci o iluzie?
M. Termenul de Mâyâ este utilizat pentru a simboliza diferitele manifestări ale realităţii. în consecinţă, Mâyâ este realitatea şi nimic altceva.
D. Anumite persoane afirmă că Sri Shankarâchârya nu era decât un intelectual şi că el nu era realizat. Aşa este?
M. De ce eşti preocupat de Shankarâchârya? începe prin a realiza propriul tău Sine. Ceilalţi pot foarte bine să se îngrijească de ei înşişi.
D. Isus Christos vindeca bolnavii. Era numai o exercitare a puterilor oculte?
M. Îţi închipui că Isus Christos, în momentul în care acţiona, era conştient că vindecă oamenii de bolile lor? El nu putea fi conştient de puterile sale.
D. Isus Christos nu era o fiinţă perfectă, înzestrată cu puteri oculte?
M. Isus nu putea, cu siguranţă, să fie conştient de faptul că el deţine puteri oculte.
D. Dar nu este un lucru bun să dobândeşti puteri oculte, precum telepatia etc.?
M. Telepatia sau radioul îţi permit să auzi şi să vezi la distanţă. Ele se raportează, în definitiv, la fenomenul de audiţie şi de vizionare. Fenomenul audiţiei este acelaşi, fie că se ascultă de aproape sau de departe. Factorul fundamental este auditorul, subiectul care ascultă. în absenţa auditorului sau a spectatorului nu poate avea loc audiţia sau vizionarea. Aceste două facultăţi sunt funcţii mentale. Chiar puterile oculte nu sunt altceva decât funcţii mentale. Ele nu sunt naturale Sinelui. Ceea ce nu e natural, ci a fost dobândit, nu poate fi permanent şi în consecinţă nu merită să-ţi dai osteneala pentru a-l obţine. Siddhis implică puteri mai înalte pe care oamenii nu le deţin în mod obişnuit. Un om obişnuit are puteri limitate şi se simte deja nenorocit. El caută să amplifice puterile sale în scopul de a fi fericit. Va ajunge el cu adevărat la aceasta? Cine înţelege că oamenii sunt deja nenorociţi cu facultăţi de percepţie limitate, poate conclude că nenorocirile se vor agrava proporţional cu amplificarea acestora. Puterile oculte nu vor aduce niciodată fericire cuiva. Dimpotrivă, ele îl fac cu atât mai nenorocit. Pe de altă parte, la ce servesc aceste puteri? Aşa-zisul ocultist (siddha) doreşte să uimească pe ceilalţi prin puterile sale astfel încât să dobândească aprecierea mulţimii. El caută aplauzele şi dacă nu le primeşte, este nenorocit. Trebuie neapărat ca alţii să-l aprecieze. El poate chiar să întâlnească pe altcineva ale cărui puteri să fie superioare puterilor sale. El va încerca invidia şi va fi încă şi mai nefericit. Un mare ocultist poate oricând să se întâlnească cu un ocultist mai mare decât el, şi aşa mai departe până întâlneşte pe acela care îi va volatiliza toate puterile oculte într-o fracţiune de secundă. Un astfel de personaj este cel mai înalt adept (siddha). De fapt, este Dumnezeu sau Sinele. Care este puterea veritabilă? Să fie oare creşterea bogăţiilor, sau mai degrabă instalarea păcii? Cea mai înaltă perfecţiune constă în a face să domnească pacea.
D. Dar cea mai mare parte a oamenilor din Europa sau din America nu apreciază de loc o astfel de atitudine. Ei preferă mai mult etalarea puterilor şi învăţăturile sub formă de confe-rinţe etc.
M. Conferinţele pot să placă oamenilor timp de ore în şir fără ca prin aceasta să le amelioreze situaţia. Tăcerea, dimpotrivă, este permanentă şi aduce servicii întregii umanităţi.
D. Dar nimeni nu înţelege liniştea.
M. Asta nu are nici o importanţă. Tăcerea înseamnă elocvenţă supremă. Conferinţele verbale nu sunt tot atât de elocvente ca tăcerea. Tăcerea nu înseamnă altceva decât elocvenţă neîncetată. Maestrul primordial, Dakshinâmurti, este idealul de urmat. El îşi instruia discipolii, care erau mari rishis, numai prin tăcere.
D. Dar atunci, la acea epocă, existau astfel de discipoli. Era deci o situaţie perfectă. Astăzi este altfel. Trebuie mers în căutarea discipolilor pentru a-i ajuta.
M. Este o dovadă de ignoranţă. Puterea care te-a creat a creat lumea. Dacă această putere poate avea grijă de tine ea poate avea de asemenea grijă de lumea întreagă.
D. Cum gândeşte Bhagavan relativ la "fiinţa pierdută" despre care vorbeşte Christos?
M
. Reflectează la ceea ce trebuie să fie pierdut. Este ceva ce trebuie pierdut? Ceea ce are cu adevărat importanţă, este numai ceea ce este natural. Căci acesta este etern şi nu poate face obiectul unei experienţe. Ceea ce este născut trebuie să moară. Ceea ce este dobândit trebuie să fie pierdut. Eşti născut? Eşti dintotdeauna. Sinele nu poate fi pierdut vreodată.
D. Buddha consideră calea octuplă cea mai bună deoarece cuprinde toată lumea, astfel încât nimeni nu este abandonat.
M. Da. Hinduşii numesc această cale Râja-yoga.
D. Această yoga este deci recomandată pentru un aspirant la spiritualitate?
M. Yoga favorizează controlul mentalului.
D. Dar yoga nu provoacă prin practicare puteri oculte care sunt, se pare, periculoase?
M. în întrebarea pusă te-ai referit la un aspirant la spiritualitate, ceea ce nu are nimic în comun cu un căutător de puteri oculte.


Copyright © 2003- 2007