Scrieri
 


Ţie (1994)
Tărâmul dintre gânduri (1997)
Cânt de Iubire - Song of Love (1999)
Imn Existenţei (2000)
Pelerin (2003)
Cânt de Iubire - Pesma Liubavi (2001)

Peregrino (2004)

Cânt de Iubire - versiune chineza (2006)
Cânt de Iubire - Song of Love - editie revazuta 2007
Cât de aproape... - Lo cerca que estabas (2007)
Unde esti, Timp? (2007)

Poeme - romano-urdu (2008)


Viaţa impersonală (1993)
Introspecţia (1994)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul I (1997)
Înţeleptul de la Arunâchala volumul II (1997)

Caosmos. Katharsis nu doar pentru mine (2002)

Introspecţia - poeme (2005)
Frumuseţea Tandreţei (2006)
Harpă de umbră şi lumină (2007)
Viaţa impersonală (revăzută 2007)

Lucrări, Culegeri, Cursuri
Cartea "Zborul. Vis şi destin"
Poezia, pentru mine

Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul "VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile
home > scrieri > cant de iubire 2007


Elena Liliana Popescu

CÂNT DE IUBIRE • SONG OF LOVE

Editura: PELERIN & LUMINĂ LINĂ

Ediţia II-a revăzută, 2007

Traducere în limba engleză:
Adrian George Sahlean



POEZIA CA EUHARISTIE
Elena Liliana Popescu, profesor la facultatea de Matematică la Universitatea din Bucureşti, traducătoare de anvergură din franceză şi spaniolă în română, şi invers, prezentă continuu pe meridianele lumii la congrese de literatură, scrie o poezie simplă, nesofisticată, mai mult declarativă, dar directă, deschisă ca o carte de poveşti unde citeşti cu interes povestea celui care a scris-o.

Īn buna maniera homerica, Elena Liliana Popescu īsi īncepe acest volum cu o invocare a divinitatii, - orice volum trebuie sa īnceapa cu o invocare a divinitatii - care exprima dorul dupa Dumnezeu, deci care tinteste sfintenia (Dacă ai şti), fapt văzut şi în alte poeme dimensionate teologic, ca acela în care se angajează într-o discuţie cu şi despre Dumnezeu, reflectând asupra perfecţiunii divine şi a imperfecţiunii umane (Am dreptul oare?), ca atunci când invocă imaginea Sfintei Fecioare (Pietà), când conduce pe cititor spre căutarea lui Dumnezeu în lucruri, dar şi dincolo de ele (Aş vrea), mesaj metafizic caracterizat în chemarea la a vedea, a deveni văzător, în duh mai ales, adică vederea „dincolo”, ca atunci când spune: „Am gândit / aceasta e greşeala / şi n-am văzut / simplitatea / de dincolo”(N-am văzut), şi mai ales, ca atunci când, într-un discurs teologic scurt, dar de lungă respiraţie, de la scrierile patristice şi până la noi, poeta declară că adevărata libertate constă în supunerea faţă de Dumnezeu (Tie).
Un corolar al acestui tip de teologie îl reprezintă viziunea poeziei ca euharistie şi în consecinţă, a poetului ca liturg, în versuri scurte, dar memorabile: „Poeţii frâng pentru noi/ Pâine curată” (Cânt de Iubire).

Īn strānsa legatura cu discursul teologic si ca o consecinta directa a credintei acolo exprimata, Elena Liliana Popescu accentueaza valoarea si necesitatea iubirii. Pentru tot ce a creat si lasat Dumnezeu pentru noi I se cuvine multa iubire. Pentru fluturi si gāze (Continuitate), pentru elementele naturii: stele, munţi, foc, pentru ordine şi perfecţiune (Prefacere). În general, ca oarecând Pico dela Mirandola, care în Oratio de hominis dignitate analiza poziţia privilegiată a omului – ca şi cunună a creaţiei – în mijlocul naturii pentru a o cunoaşte mai bine, iubi şi administra mai înţelept, şlefuindu-se pe sine în raport cu ea, ca un sculptor dibaci, poeta aici evocă aceeaşi temă în felul ei propriu (Aş pleca) pentru a proclama apoi imperativul iubirii, chiar în contextul îndoielii care în viziunea autoarei are menirea de a duce la o şi mai înaltă conştientizare a obligaţiei acestui imperativ, printr-o căutare scrupuloasă în universul interior în urma căreia să apară dovada şi răspunsul afirmativ (Te-ntrebi).

Īn contextul acestui mod de a gāndi, cititorul este plasat īn fata imperativului iertarii (Īnvata-ma) si īndemnat sa gāndeasca la inima ca loc al renasterii personale (Priveşte în inima ta).
Īntre teologie si filosofie nu exista despartire ci continuitate. Volumul de fata cuprinde īn egala masura - tocmai ca un fel de continuitate teologica - reflectii despre viata si moarte (Īntr-o clipa oprita) sau despre lume şi viaţă, mai ales atunci când, precum A. Heschel careîn cartea sa de căpătâi Who Is Man? vorbea de necesitatea vitală a mirării, autoarea îndeamnă a privi viaţa cu mirare (Pentru a ne naşte), pentru că totul trebuie să fie marcat de această stare de spirit. Inclusiv poezia este mirare (Nu mi-ai spus).

Elena Liliana Popescu filosofează de asemenea pe marginea fragilităţii existenţei noastre aici, a perisabilităţii şi tranzienţei (Un visător), uneori chiar pornind de la jocuri de sensuri şi de cuvinte (Neîncredere) şi culminând cu reflecţii antologice, ca atunci când vorbeşte despre (superba) povară a acestei cunoaşteri (Am văzut-o).

Volumul de faţă este o expresie a conştientizării entuziasmului de a scrie, după cum într-un vers de o deosebită frumuseţe, poeta mărturiseşte: „Într-o zi, o pasăre a intrat / în inima mea... / De atunci, am prins aripi” (Īntr-o zi).
Pe aceste aripi îşi poartă ea cititorul.

&

POETRY AS EUCHARIST


Elena Liliana Popescu, professor in the School of Mathematics at Bucharest University, well known translator from French and Spanish into Romanian and vice-versa, constantly present on the globe’s meridians at literary congresses, writes a poetry that is simple, unsophisticated, mostly declarative, but direct, open as a book of fairy tales where one reads with interest the writer’s own story.

In good Homerian manner, Elena Liliana Popescu begins this volume with an invocation of the divinity – every volume must begin with an invocation of the divinity – which expresses the longing for God, and consequently, which has holiness as a target (If you only knew). This is evident as well in other poems theologically structured – like the one where she engages into a discussion with and about God, while reflecting on the divine perfection and the human imperfection (How right am I, I wonder), like the one where she invokes the image of the Holy Virgin (Pieta), or where she leads the reader to the search of God in visible things but beyond them also (I would like); here her metaphysical message includes the call to see, to become seer, in the spirit in particular, that is to see the beyond. That is how she writes: “I used reason: / That was my mistake, / I couldn’t see / The simplicity, / Beyond it.”(I couldn’t see); yet the longing for God is evident especially when, in a short theological discourse, but of long breath, from the Patristic writings to our time, the poet declares that true freedom consists of obedience to God (To you).

A corollary of this way of doing theology, is represented by the vision of poetry as Eucharist, and consequently, of the poet as liturgist, in short but memorable verses: “Poets break for us / fresh bread” (Song of love).

Closely connected to the theological discourse and as a direct implication of the faith there expressed, Elena Liliana Popescu stresses the value and necessity of love. For everything that God created and gave us, we must return to Him a lot of love. For butterflies and insects (Continuity), for the nature’s elements: stars, mountains, fire, for order and perfection (Transformation).

Generally speaking, as time ago Pico della Mirandola, who in Oratio de hominis dignitate was analyzing the privileged position of man – as crown of creation – in the middle of nature in order to better know and love it and to be a wiser steward, refining himself in relation to it, as a skilled sculptor, here, the poet evokes the same theme in her own way (I would leave); then she declares the imperative of love even in the context of doubt, which, in the author’s vision, is meant to bring the reader to an even higher conscientization of this imperative. That can be done through scrupulous search in the inner universe after which the affirmative response is supposed to appear (You ask yourself).

In the context of this way of thinking the reader is placed before the imperative of forgiveness (Teach me) and advised to think of the heart as a place of personal revival (Look into your heart!).

Between theology and philosophy there is no separation, but continuity. This book indicates that abundantly. It has in it equally reflections on life and death (In a suspended moment), on world and God and in particular it stresses the right position man must adopt before God. Like A. Heschel who in his fundamental book Who is Man? was speaking about the vital necessity of awe, the poet here as well advises that we look at life in awe (In order to be born), because everything must be marked by this state of spirit. Poetry is awe implicitly (You did not tell me).
Elena Liliana Popescu philosophizes as well on the fragility of the human existence here, on our perishability and transience (Dreamer), sometimes even starting from plays of senses and words (Mistrust) and culminating with anthological reflections, as when she talks about (the superb) burden of our possibility to know (I saw her).
This book is an expression of the conscientization of one’s enthusiasm for writing, as in a distinctly beautiful verse the poet writes: “one day, a bird came / into my heart... / Since then, I have grown wings” (One day).
On these wings the author is taking her reader.
                                
Theodor Damian

Selectii

Fiilor mei, Mihai, Cristian, Armin
To my sons, Mihai, Cristian, Armin

DACĂ AI ŞTI

Dacă ai şti,
cât de dor mi-e de Tine,
deşi eşti în inima mea
si cāt de mare este tristetea
de a nu Te vedea
decât în visul meu.
Cât de mult îmi lipseşti,
deşi eşti mereu cu mine
si cāt de adānca este durerea
de a nu Te auzi
decât în gândurile mele.
Cât de greu îmi este
când Te caut în jurul meu
si nu Te gasesc decāt atunci
când vrei Tu să Te pot afla...

IF YOU ONLY KNEW

If You only knew,
how much I yearn for You,
though You’re in my heart!
How great the sadness
to see You
only in my dream


I miss You so,
though You’re with me always...
How deep the pain
to hear You
only in my thoughts.


How hard it is
when I seek You
and find You only
when You want to be found.


TE-AI DEPĂRTAT

Te-ai depărtat prin celelalte gânduri
Atât de mult, de gândul cel dintâi
Şi până-n clipa când te vei întoarce
Nu vei putea să pleci, nici să rămâi...


YOU’VE DRIFTED

You’ve drifted among other thoughts
Far from the first one,
And till you return,
You can neither leave nor stay...

AM DREPTUL, OARE? …

Am dreptul, oare, să Te judec
cu mintea mea falsificată
prin tot ce-a înţeles greşit
în Lumea ce-i perfect creată?

HOW RIGHT AM I, I WONDER?

How right am I, I wonder,
to judge with mind distorted
by faulty understanding
In a World created perfect?

NIMENI NU ŢI-A RĂSPUNS

Ai întrebat
Uneori
ce este viaţa
fără să vrei
cu adevărat
să afli
răspunsul


Şi nu l-ai găsit!


Nimeni
nu ţi-a răspuns
pentru că nimeni
nu ţi-ar fi putut
răspunde...

NOBODY ANSWERED...

At times,
you asked yourself
‘What’s life?’
not really
eager
for
an answer…


And so you never found it!


No one
answered
because
no one
could have…


SPUNE-MI

Dacă o flacără, o clipă,
din drumul ei ştiut se-abate,
arzând o fragedă aripă
a unei gaze-ndurerate
Şi suferă, pentru că ştie,
învăluind-o în lumină,
de ce durerea-i tot mai vie,
Spune-mi te rog, cine-i de vină?


TELL ME

If a flame, erring an instant
from its way,
burns the fragile wing
of a pained fly -
Then suffers knowing that
shrouded in light
the pain will grow,
Tell me, who is to blame?

VIAŢA DIN VIS

O lumânare-abia topită
mai arde
fără flacără
o clipă...
Ea află
pentru prima oară
cum Timpul
vieţile din Vis
măsoară.

LIFE IN THE DREAM

A melting candle
still burns
an instant
without a flame…
knowing
at last,
how Time
measures lives
in the Dream.

PIETÀ

Privirea pătrunde în marmura pură
Ce-şi cântă iubirea cea fără de seamăn
Şi-n veşnica ei resemnare, îndură
Întreaga durere ce Lumii e leagăn.


Şi Spaţiul se strânge şi Timpul dispare,
Doar marmura plânge-n tăcere...
Natura e mută. E doar disperare
Când moartea tributul de viaţă şi-l cere.


Pierdută-i acum omenirea întreagă
Prin vina imensă şi copleşitoare
Şi însăşi Fecioara Maria se roagă
Doar pentru a noastră Iertare.


Şi cerul se-ndură şi Graţia vine
Doar marmura pură e vie.
Eterna icoană, sculptată de Tine
Rămâne a Milei divine solie.

PIETÀ

Eyes pierce the pure marble
Singing a love beyond compare
In eternal resignation bearing
The pain that is the cradle of the World.


Space implodes and Time disappears,
Alone the marble weeps in silence...
Nature is hushed. Despair alone lingers
When death demands her tribute.


Mankind is now lost
In this immense, overwhelming blame
Even the Virgin prays
For our Forgiveness.


Heaven takes pity then and Grace descends
Only the pure marble lives-
Eternal icon, sculpted by You,
Herald of Your divine Pity.

ÎN CLIPA REGĂSIRII

În libertatea mării constrângerea e malul,
Deplinul întuneric lumina o conţine,
Pe ţărmul neclintirii neliniştea e valul
Şi din ce-a fost el lasă doar lumea care vine.


Nimic îţi pare totul când cauţi nemurirea,
În muta disperare tăcerea e cuvântul.
Nefericirea însăşi cuprinde fericirea
Când, plin de umilinţă, tu părăseşti pământul.


Iluzia, supusă, ascunde adevărul
Doar pentru a-l cunoaşte în clipa despărţirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
Şi care este veşnic în clipa regăsirii...


WHEN YOU ARE FOUND

The shore reigns in the ocean’s freedom,
Full darkness contains the light,
Upon the still land, fear is the wave
That leaves in its wake the world to come.


Everything is nothing in seeking immortality
In this mute despair silence is the word,
Even unhappiness contains the happiness
When, humbled, you will leave this world.

Subdued illusion hides the truth
Revealed only when you depart-
Today the merely transitory
Becomes eternal when you’re found.


IARTĂ-MĂ

Iartă-mă
coală albă
că-ţi tulbur liniştea
cu şoapte
aşternute
rânduri
rânduri
urme de gânduri,
ce-aleargă
căutând
căutând
fără să ştie
că sunt,
fără să ştie
c-ascund
Liniştea mea
şi-a ta.


FORGIVE ME

Forgive me
blank page
for breaking your tranquility
with whispers
laid out
line after
line,
tracing my thoughts,
that run
seeking
and searching
without knowing
they exist,
without knowing
they conceal
my Tranquility
and yours.


NU MI-AI SPUS

Mi-ai spus
că Poezia
este ceva
cum n-a mai fost...
Un miracol
Văzut
în clipa de linişte
ascunsă
într-un fapt
firesc.


Mi-ai spus
că Poezia
este Mirare
ce cuprinde în ea
disperarea
de a nu şti
dezlega Misterul


Dar nu mi-ai spus
că Poezia
te cheamă
Acolo
unde găseşti
Întrebarea-Răspuns.


YOU NEVER TOLD ME

You told me
Poetry
is like
nothing ever before...
A miracle
found
in the silent moment
lying hidden
in the common
fact.


You told me
Poetry
is Wonderment
hiding
despair
of not knowing
to unravel the Mystery.


But you never told me
Poetry
calls you
Where
you can find
the Question-Answer.


NE-AM FI SPUS TĂCERI

Nu ştiu
altceva mai bine
decât Tăcerea
să spună
ce este moartea,
ce este viaţa...


Să mai fi stat!...


Ne-am fi spus
tăceri
şi am fi cunoscut
mai bine
Tăcerea
din noi


Nu ştiu
altceva mai bine
decât Tăcerea
să umple
clipa,
durerea,
cuvântul...

WE WOULD HAVE TALKED SILENCES

I know of
nothing better
than Silence
to say
what is death,
what is life...


If only you had stayed! ...


We would have talked
silences
and known
better
that Silence
within ourselves.


I know of
nothing better
than Silence
to fill
the moment,
the suffering,
the word...

CÂNT DE IUBIRE

Aşezaţi la masa Tăcerii
în regatul necunoscut
Poeţii frâng pentru noi
Pâine curată
stropită
de Rouă cerească...


Morţii cu morţii, se spune,
şi viii cu viii!
Dar ştim noi oare
care sunt morţii
şi care sunt viii?


Un Poet mai mult
Dincolo...
Un Poet mai puţin
aici


La plecarea
în regatul tăcut
Poetul ne lasă
un cânt de Iubire
necunoscut...


SONG OF LOVE

Seated at the table of Silence,
In the unknown kingdom,
Poets break for us
fresh bread,
sprinkled
with Heavenly Dew..


The dead go with the dead, they say-
the living with the living!
But do we really know
who is dead,
and who is living?


Another Poet,
In the Beyond...
One less Poet ,
here.


Departing
for the silent kingdom,
the Poet leaves behind
a song of Love
unknown...


AM VĂZUT-O

Am văzut-o cum vine,
Aşteptată sau nu,
Încet sau deodată.
Şi pleacă victorioasă
Sau aşa crede,
Pentru că nu poate lua
Decât ceea ce poate duce,
Ceea ce se poate pierde.
De fiecare dată constată
Ca Altcineva a fost primul
Şi înţelege că şi acum
Puterea îi este dată
Doar pentru a se supune
Şi a-şi purta în tăcere,
Povara acestei cunoaşteri
De-a lungul Vieţii nesfârşite.


I SAW HER

I saw her arrive,
expected or not,
slow or sudden.
She leaves victoriously,
or so she thinks,
for she can take
only what she can carry,
only what can be lost.
Each time she notices
someone Else was there first
and comes to know
her power is
only to obey,
to carry quietly
the burden of knowing
through Life eternal.


NICI MĂCAR O CLIPĂ

Unde eşti, o, soare
Dacă nu în Inima mea,
De unde pleci
pentru a răsări
Şi pentru a apune,
Fără ca să lipseşti totuşi
Nici măcar o clipă?


Unde eşti, o, lume
Dacă nu în Inima mea,
De unde pleci
pentru a te crea
Şi pentru a te distruge,
Fără ca să lipseşti totuşi
Nici măcar o clipă?


Unde eşti, o, inimă
Dacă nu în Inima mea
De unde pleci
pentru a te naşte
Şi pentru a muri,
Fără să lipseşti totuşi
Nici măcar o clipă?


Cine eşti, o, Existenţă,
Dacă nu Inima mea,
De unde totul pleacă
pentru a apărea
Şi pentru a dispărea
Fără să încetezi să fii
Nici măcar o clipă?


NOT EVEN AN INSTANT

Where are you, oh, sun
if not within my Heart,
from where you take leave
to rise
and set,
yet absent
not even an instant?


Where are you, oh, world
if not within my Heart,
from where you take leave
to create
and destroy yourself,
yet absent
not even an instant?


Where are you, oh, heart
if not within my Heart,
from where you take leave
to be born
and die,
yet absent
not even an instant?


Who are you, oh, existence
if not my Heart,
from where everything takes leave
to appear
and disappear,
yet ceasing to be
not even an instant?


SUNT INIMA MEA

Am venit în inima ta.
Sunt demult în inima ta.
Nu am fost nicicând altundeva,
Decât în inima ta.


Ai venit în inima mea.
Eşti demult în inima mea.
Nu ai fost nicicând altundeva,
Decât în inima mea.


Eşti Inima mea.
Sunt.


I AM MY HEART

I came into your heart.
I have been in your heart a long time.
I have never been elsewhere
but in your heart.


You came into my heart.
You have been in my heart a long time.
I have never been elsewhere
but in my heart.


You are my Heart.
I am.


Copyright © 2003- 2007